Aşezările ecologice. Ce fel de viaţă şi studii sunt acolo?

Lipsa de informaţie este un motiv excelent pentru speculaţii. În acest sens, aşezările ecologice sunt mai puţin "norocoase" decît alte fenomene extraordinare ale vieţii sociale. Unii oameni le consideră drept un loc de adăpost al sectelor, alţii sunt de părere că aici evadează de la civilizaţie indivizii nefericiţi şi demoralizaţi, pentru a treia categorie ideea de ecologie a corpului şi a sufletului este un capriciu. De fapt, totul este extrem de simplu. Potrivit directorului executiv al reţelei de aşezări şi activităţi ecologice, reprezentantei Reţelei Globale a aşezărilor ecologice, Laysan Mirzaghitova, coloniştii ecologici nu evadează de la ceva, ci spre ceva. Sau, mai degrabă, la cineva. La sine. Coloniştii ecologici sunt oamenii, care şi-au asumat curajul de a crea ceva nou, alternativ şi nu încearcă deloc să scape de unele dificultăţi. Mai mult decît atît, marea majoritate din ei, sunt oamenii care au reuşit în viaţa privată şi cea profesională. 

Viaţa în armonie cu natura este una din poruncile aşezărilor ecologice

Potrivit lui Mirzaghitova, aşezările ecologice reprezintă un experiment socio-economic voluntar, pentru a crea un model de dezvoltare durabilă. Comunitatea oamenilor care au mers voluntar la sate şi au aderat la anumite principii. De exemplu, cum ar fi un mic impact negativ asupra mediului înconjurător, o auto-suficienţă economică completă, un minimalism inteligent conştient, etc.

În străinătate, crearea a astfel de aşezări a început în anii 1960 şi a fost dezvoltată activ din 1968, cînd, la iniţiativa Mamei, asociatei învăţătorului indian spiritual, Sri Aurobindo, a fost înfiinţat Auroville, oraşul Zorilor, în care acum locuiesc mai mult de 1200 oameni de 31 naţionalităţi, care au venit acolo din toată lumea. În prezent este greu de a numi o cifră concretă, pentru a indica numărul aşezărilor ecologice din întreaga lume. Există o asociere a aşezărilor ecologice din lume - Reţeaua Mondială de aşezări ecologice, care reuneşte trei reţele regionale: Reţeaua Globală de aşezări ecologice din Oceania şi Asia, Reţeaua globală de aşezări ecologice din America şi Reţeaua Globală de aşezări ecologice din Europa. Se poate spune cu siguranţă că, mişcarea este una puternică şi se extinde în întreaga lume.

Astăzi în Rusia sunt mai mult de trei sute de aşezări ecologice

Primele aşezări ecologice din Rusia au fost fondate la începutul anilor 1990, în timpul colapsului Uniunii Sovietice, restructurării economiei şi a întregii vieţi din ţară. Începutul creării aşezărilor ecologice a fost facilitat de faptul că, odată cu restructurarea, pe de o parte, la suprafaţă au ieşit şi au început să se agraveze rapid problemele ecologice pre-existente, pe de altă parte, la mulţi oameni s-a distrus viaţa socială bine-stabilită şi activitatea profesională. Conştientizarea problemelor ecologice şi stresul psihologic, emoţional din cauza unei vieţi rapid schimbătoare, i-a forţat pe mulţi oameni să-şi caute modalităţi de dezvoltare durabilă. Ideea fondării aşezărilor ecologice a fost promovată şi de mai multe informaţii, care au devenit accesibile, privind experienţa externă a aşezărilor ecologice.

Printre aşezările ecologice ruse create de "primul val", cele mai cunoscute sunt Kitej (regiunea Kaluga), Grişino (regiunea Leningrad), Nevoekovil (raionul Sortavalsk, Republica Karelia), Tiberkul (raionul Kuragino, regiunea Krasnoiarsk). Locuitorii primelor aşezări ecologice au devenit în cea mai mare parte foştii intelectuali urbani, fără o experienţă de viaţă pe pămînt (să nu mai vorbim de vilă), noile condiţii de viaţă le-au obligat pe mulţi dintre ei să-şi caute o filosofie alternativă şi un mod de viaţă alternativ.

Viaţa eco-coloniştilor ruşi se bazează pe principii care sunt comune pentru mai multe aşezări ecologice din întreaga lume. Pentru ei toţi, scopul principal este o viaţă în armonie cu natura, fără a provoca daune mediului înconjurător, ceea ce înseamnă a reduce presiunea antropogenă asupra pămîntului, a exclude utilizarea pesticidelor, erbicidelor, îngrăşămintelor anorganice în grădini şi livezi, a urmări o dietă alimentară vegetariană . Eco-coloniştii tind spre o auto-suficienţă la maxim posibilă, relaţii armonioase în cadrul comunităţii, fie sub formă de comunitate (Tiberkul, Kitej sau în formă de ferme independente (Grişino, Nevoekovil)). Locuitorii din toate aşezările ecologice au tendinţa de a fi atraşi de diferite învăţături spirituale, nu neapărat comune pentru toţi coloniştii (ca în cazul Tiberkul).

Astăzi, în Rusia sunt mai mult de trei sute de aşezări ecologice. Cele mai multe eco-aşezări sunt în regiunea Moscova.

Noi nu suntem roboţi!

"Dezvoltarea durabilă" nu este doar o sintagmă reuşită. După cum a remarcat Laysan Mirzaghitova, ideea dezvoltării durabile constă în faptul că generaţia anterioară să lase generaţiei următoare tot atît sau mai mult decît a avut ea însăşi:

- Din păcate, astăzi noi lăsăm copiilor şi nepoţilor noştri un pămînt care arată mult mai rău decît cel pe care l-am primit de la bunicii noştri. M-am născut în epoca sovietică şi ţin minte cum noi, fără a ne teme de a ne otrăvi, beam apă din robinet, în condiţii de siguranţă ne-am jucat în curte, am cunoscut o mulţime de jocuri, ne-am mişcat mult, neştiind nimic de diateză, etc. Astăzi, multe lucruri s-au schimbat. Şi nu doar în sensul ecologic. În oraşe există o dezumanizare a vieţii, o depersonalizare a comunicării umane. Nu observăm acest lucru pînă cînd nu plecăm departe de oraş. Oamenii devin nişte roboţi care suferă de lipsa de creativitate. Prin urmare, una dintre componentele stilului de viaţă ecologic este dezvoltarea potenţialului creativ al personalităţii, o educaţie nouă pentru copii. Acest lucru nu înseamnă că copiii nu primesc o educaţie generală, pur şi simplu în cadrul aşezărilor ecologice ea este mai completă şi nefragmentată. Noi credem că trebuie să educăm o persoană creatoare, care nu are nimic comun cu ”consumerismul”.

De altfel, ideea dezvoltării durabile este perfect ilustrată de aşezare ecologică "Nevoekovil." Cum a relatat şeful comunităţii, Ivan Gonciarov, în 1994 erau doar opt eco-colonişti. Acum ei sunt 50 şi 19 copii. În 17 ani s-au născut 16 copii!

- Oamenii au dorit să aibă copii, atunci cînd au venit pe pămînt şi bunurile patrimoniale, nivelul veniturilor nu au mai avut nici-o importanţă, - spune Gonciarov. - 95% dintre noi au fost oamenii cu studii superioare. Am fost idealişti şi am rămas la fel. Am venit să construim lumea noastră. Proiectul nostru nu a fost creat ţinînd cont de conceptele şi regulile severe. Am trăit, soluţionînd probleme şi acest lucru a stat la baza existenţei noastre. Prin urmare, principiile de bază ale existenţei noastre sunt: libertatea de alegere, structura de reţea, auto-încrederea în forţele proprii, transparenţă, dezvoltare naturală, formarea concepţiei ecologice despre lume. Totodată, noi nu ne percepem ca ceva străin, ci suntem implicaţi activ în viaţa societăţii externe, ne simţim responsabili pentru tot ceea ce se întîmplă în familia noastră, satul nostru, oraşul nostru, ţara noastră.

Locuitorii aşezărilor ecologice doresc ca potenţialul care stă la baza acestui proiect, să fie conceput de societate şi organele de guvernare.

Potrivit lui Ivan Gonciarov, educaţia este una dintre cele mai importante componente ale vieţii în aşezarea ecologică. În eco-aşezări mai mari, de obicei, se concentrează un potenţial intelectual considerabil, deoarece aici într-adevăr, în cea mai mare parte, trăiesc intelectualii, prin urmare este posibil de a organiza o educaţie cu forţele proprii, folosind metodele inovaţionale. Aspectul socializării este foarte important. ”Eco-copiii” vor continuă să trăiască în această lume şi ar trebui să fie capabili să construiască relaţii cu ea. Este de remarcat faptul că nimeni nu-şi pune scop de a întoarce copiii în aşezările ecologice. După cum a menţionat Ivan Gonciarov, alegerea vieţii asemănătoare cu cea a părinţilor, trebuie să fie conştientă pentru un copil. De exemplu, fiul lui cel mare a revenit în aşezare ecologică, pentru că-i place, e aproape de viziunile lui. Astăzi, în aşezările ecologice nu există probleme în ceea ce priveşte lipsa de informaţii: toată lumea are Internet de mare viteză. Cu toate acestea, aici este ceva ce lipseşte în oraş. De exemplu, spaţiu, pădure, există o viaţă a aşezării care trăieşte ca o familie numeroasă cu un număr mare de persoane interesante. Copiii pot face sport, se ocupa de ceramică, fierărie, pot dansa, cînta, desena, inventa. Viaţa în cadrul aşezării ecologice este mult mai bogată şi mai interesantă decît în oraş.

Prin urmare, lumea pleacă foarte rar de aici, deşi viaţa pe pămînt este grea. Pămîntul necesită o mare responsabilitate, mai mult lucru, mai mult stres, inclusiv şi pentru familie. Mai ales, pentru familiile urbane. Pe pămînt un bărbat trebuie să fie bărbat şi o femeie - femeie. Caracteristicile de sex încep să apară în mod clar şi puternic. Femeia nu va tăia lemne, iar omul nu va avea timp să prepare cina. Chiar şi cu condiţia că munca va fi la maxim tehnologizată, modul de viaţă pe pămînt necesită o altă activitate mentală şi fizică.

Desigur, există şi probleme. După cum a recunoscut Ivan Gonciarov, una dintre problemele majore a fost înţelegerea acestui fenomen de către societate. Locuitorii aşezărilor ecologice s-au confruntat cu o percepere negativă a mişcării eco-aşezărilor. Deseori, trebuia să demonstreze că nu sunt o sectă. Şi doresc cu adevărat ca potenţialul care stă la baza acestui proiect să fie înţeles de către societate şi organele de conducere.

Fapte interesante

La începutul anilor 2000, ideea moşiilor, exprimată în cărţile lui Vladimir Megre, a generat un nou val, mult mai puternic, de aşezări ecologice. În zilele noastre, numărul de iniţiative pentru a crea moşii se apropie de o sută. Deocamdată majoritatea dintre nu sunt încă aşezări, ci grupuri de iniţiativă ale persoanelor angajate în explorare sau înregistrare a terenurilor de pămînt. Cu toate acestea, aproximativ jumătate dintre ele pot fi deja clasificate ca prototipuri de aşezări, care urmăresc să creeze o comunitate şi au deja pămînt şi locuinţe. Totodată, pe loc trăiesc permanent cîţiva oameni, iar o parte a grupului petrece o mare parte de timp în afara aşezării. Oamenii creează aşezări noi nu din cauza frustrării sociale, apărute ca urmare a unei reconstrucţii economice puternice, ci din dorinţa de a avea o viaţă mai armonioasă decît este posibil în oraşe, a revigora relaţiile umane normale în cadrul comunităţilor mici şi a comunica armonios cu Natura şi Pămîntul. Deosebirile comunităţilor ecologice de tip "moşie", sunt de exemplu, posesia unui teren indivizibil de pămînt, de obicei un hectar şi viaţa alături de moşiile asemănătoare, care sunt destinate pentru a fi moştenite din generaţie în generaţie.

Sursa: ug.ru