Aşezările ecologice: istorie şi contemporaneitate
Aşezările ecologice: istorie şi contemporaneitate
Prima aşezare ecologică din Rusia a fost înfiinţată la începutul anului 1990, într-o perioadă dificilă de colaps sovietic, restructurarea economiei şi a întregii vieţi a ţării. Începutului creării aşezărilor ecologice au contribuit problemele ecologice existente, pe de altă parte, la mulţi oameni s-a prăbuşit viaţa socială şi profesională stabilită. Conştientizarea problemelor ecologice şi zdruncinarea psiho-emoţională din cauza vieţii într-o continuă schimbare a determinat pe mulţi oameni să caute căi de dezvoltare durabilă. Ideea de a construi aşezări ecologice a fost facilitată şi de mai multe informaţii accesibile despre experienţa externă a aşezărilor ecologice.
În străinătate, stabilirea unor astfel de aşezări a pornit la începutul anilor 1960 şi a devenit foarte activă din 1968, când la iniţiativa Mamei, asociaţiei masterului spiritual indian Sri Aurobindo, a fost înfiinţat Auroville, "Oraşul răsăritului", în care acum locuiesc mai mult de 1200 de persoane de 31 naţionalităţi, care au venit acolo din toată lumea. În prezent este dificil să numim cifrele care caracterizează cantitatea aşezărilor ecologice din lume. Există o Asociaţie mondială a aşezărilor ecologice, care uneşte trei reţele regionale: o reţea globală a aşezărilor ecologice din Oceania şi Asia, reţeaua globală a aşezărilor ecologice din America şi reţeaua globală a aşezărilor ecologice din Europa. Cu toate acestea, nu putem fi ghidaţi în calculele noastre de numărul membrilor ai acestei reţele, chiar dacă vom presupune arbitrar că majoritatea aşezărilor ecologice din lume este oarecum asociată cu aceasta. De fapt, membrii reţelei sunt aşezările individuale şi reţeaua naţională de aşezări (de exemplu, la începutul anului 2007, în Reţeaua europeană GEN Europa din 42 membri cu drepturi depline, 13 sunt asociaţii naţionale de aşezări ecologice). Dar, în orice caz, putem spune cu siguranţă că această mişcare este puternică şi se răspândeşte în întreaga lume.
În Rusia, aşezările create în "primul val", în prima jumătate a anului 1990, cele mai renumite aşezări sunt Kitej (regiunea Kaluga, startul construcţiei 1992), Grişino (r-n Podporojskii, 1993), Nevo-ecovil (r-n Sortavalskii, Republica Karelia, 1993), Tiberkul (r-n Kuragin târg, regiunea Krasnoiarsk, 1994). Primele trei de mai sus, la începutul constituirii lor, au primit un sprijin financiar din partea organizaţiilor externe şi interne care sprijină aşezările ecologice din lume. Aşezarea ecosferică (econosferic – cel care dă o viaţă nouă – trad.) Tiberkul, în această privinţă, iese în evidenţă. Este o mega aşezare fondată de către urmaşii lui Visarion, care în 1991 a fondat Biserica Ultimului Testament şi s-a declarat a doua venire a lui Hristos pe Pământ. Astăzi ea contează peste 5000 de oameni, continuă să crească şi este una din cele mai mari nu numai în Rusia, dar şi în lume. Cu toate diferenţele ale aşezărilor ecologice, putem evidenţia o deosebire caracteristică pentru toate aşezările din ţară. Locuitorii lor au devenit, în general, fosta intelectualitate urbană, fără experienţă de viaţă pe pământ (în afară de vile), pe mulţi dintre ei condiţiile noi de viaţă într-un fel i-au "forţat" să caute o filosofie alternativă şi un mod de viaţă alternativ. Viaţa aşezărilor ecologice din Rusia este bazată pe principiile, care sunt comune pentru mai multe aşezări din lume. Pentru toate aşezările sarcina principală este de a trăi în armonie cu natura, fără a provoca un prejudiciu, exprimat într-un efort de a reduce presiunile antropologice asupra mediului, a exclude utilizarea pesticidelor, erbicidelor, îngrăşămintelor anorganicelor în grădini şi livezi, în preferinţele alimentare: majoritatea locuitorilor din aşezări aderă la vegetarianism, iar în Tiberkul modul vegan de alimentare este o condiţie prealabilă pentru apartenenţă la comunitate. Ei tind spre auto-asigurare la maxim posibil şi relaţiile armonioase în cadrul comunităţii, fie în formă de comunitate (Tiberkul, Kitej), sau în formă de fermieri independenţi (Grişno, Nevo-ekovil). Locuitorii din toate aşezările sunt atraşi de unele sau altele învăţături spirituale, nu neapărat comune pentru toţi coloniştii (ca în cazul lui Tiberkul).
În 2005 a fost creată o reţea de aşezări ecologice ruse, care a inclus localităţile Grişino, Nevo-ecovil şi Piatra Mare aderate la Reţeaua europeană ca membru asociat.
La începutul anilor 2000 pe baza ideii moşiilor, exprimate în cărţile lui Vladimir Maigret, a apărut un nou val, mult mai puternic al aşezărilor ecologice. În prezent, cei care creează eco-aşezări nu sunt impuşi de această frustrare socială, apărută în urma unei restructurări economice bruşte, ci de o dorinţă spre o dezvoltare mai armonioasă a relaţiilor umane normale în comunităţile mici şi o unire armonioasă cu natura şi Pământul.
Sursa: metagame2010.ru