MOLDOVENII.MD

Atenție tuturor celor care se plâng și se vaită de viață și de muncă!

Astăzi a venit la mine un curier. S-a deschis ușa liftului și din el a ieșit, șchiopătând, un bărbat cu un baston și un rucsac. Pe fața lui era un zâmbet. L-am invitat în apartament. În timp ce verificam coletul, l-am rugat să calculeze suma totală.

Ca să evităm tăcerea și foșnetul celofanului, l-am întrebat cum este vremea afară. Nu ascund faptul că îmi doream foarte mult să aflu de ce folosește bastonul. Am început de departe. El a spus că este răcoare și că este multă zăpadă, iar din cauza asta îi este mai greu să se deplaseze și cade des. Și-a ridicat puțin bastonul.

I-am spus că înțeleg și că, pe o astfel de vreme, cu un picior bolnav nu este deloc ușor. Mă miram cum reușește să muncească în asemenea condiții. Omul a zâmbit și a spus că piciorul nu îl doare, pentru că nu îl are. Evident, nu mi-am putut ascunde uimirea. L-am lăudat și i-am spus cât de admirabil este că muncește. El a zâmbit și a spus că are mare noroc cu acest loc de muncă, pentru că înainte nu îl angaja nimeni și stătea acasă, în depresie.

Acum însă este mulțumit de toate. Spune că arată mai bine și se simte bine. Iarna trecută a căzut și și-a accidentat genunchiul de la piciorul stâng, motiv pentru care a stat acasă patru luni. Spune că s-a îngrășat și nu mai încăpea în proteză și a bătut ușor cu mâna pe coapsă. După sunet, am înțeles că nu are deloc piciorul.

Și mi-a confirmat imediat acest lucru. Iar acum, spune el, totul este foarte bine și trebuie să plece la următorul client. L-am rugat să-i fac o fotografie, pentru a păstra această stare pozitivă, iar el a fost de acord. Am schimbat zâmbete, iar oaspetele meu a dispărut în spatele ușii, mergând energic, chiar dacă șchiopăta.