Bacteriile intestinale asigură o bătrînețe sănătoasă
De la bacteriile care trăiesc în intestinele noastre noi obținem mai multe beneficii. Acestea nu numai că ajută la digerarea alimentelor, dar, în general, mențin un metabolism sănătos, în plus, microbii intestinali sînt necesari pentru reglarea corectă a imunității.
Problemele cu microflora se pot duce la diferite probleme, de la diabet la boli autoimune. Dar cercetătorii de la Universitatea Emory, în articolul lor din PNAS, scriu că unele bacterii gastro-intestinale ne dau în mod direct o substanță care ne asigură o bătrînețe sănătoasă, deși nu cresc speranța de viață.
Este vorba despre indol. El se formează la descompunerea aminoacizilor triptofan, în concentrații mari el miroase foarte neplăcut, iar în concentrații mici, miroase a iasomie și este utilizat în industria parfumurilor.
Cu ceva timp în urmă, personalul de laborator al lui Daniel Kalman a atras atenția asupra faptului că indolul și moleculele sale înrudite, care apar în intestine ca rezultat al activității bacteriilor, fac șoarecii și rîmele (sau nematozi) mai rezistenți la infecții și alte afecțiuni stresante.
Cercetătorii au hrănit viermi rotunzi cu Escherichia coli producătoare de indoli pentru a afla cum vor îmbătrîni aceștia. Cînd calea pămîntească a nematodului se sfîrșește, viermele devine inactiv, se mișcă mai puțin, mănîncă puțin și reacționează mai puternic la stimuli iritanți.
S-a dovedit că bacteriile „indole” slăbesc semnele îmbătrînirii: nematode bătrîne se mișcau activ, erau destul de rezistente la supraîncălzire și înghițeau bine tot ce puteau înghiți. Mai mult, astfel de viermi s-au înmulțit mai mult: dacă nematodele își încetează de obicei activitatea sexuală în a cincea zi de viață, atunci cu Escherichia coli, care le-a asiguart cu indoli, ele au continuat să se înmulțească pînă în a doisprezecea zi.
Rezultate similare au fost obținute și cu drosophile, și șoareci. Șoarecii foarte bătrîni, care au împlinit 28 de luni, au rămas mobili și activi și au menținut o greutate sănătoasă dacă în intestine trăia Escherichia coli care producea indol. Mai mult decît atît, indolul a avut un efect benefic și asupra animalelor tinere, care, cu ajutorul său, de exemplu, au tolerat mai bine dozele mari de radiații.
Cu toate acestea, așa cum am spus la început, în ciuda efectului de vindecare, indolul nu a crescut deloc timpul total de viață: animalele mureau la vîrsta lor obișnuită, în ciuda mobilității și a poftei bune de mîncare. Așa cum a arătat analiza genetică a viermilor „indoli”, la nivel molecular indolul stimulează activitatea genelor, dar nu și a celor care pot crește speranța de viață.