MOLDOVENII.MD

Badjaliyata: centrul spiritual uitat al Dobrogei antice (+Foto)

La aproximativ două ore de mers cu mașina de Varna, printre dealurile Dobrogei de Sud, se ascunde unul dintre cele mai misterioase monumente ale lumii vechi. Aici nu există coloane monumentale, temple impunătoare sau orașe din piatră. În schimb, peisajul este alcătuit din stânci calcaroase, văi vechi, peșteri și pasaje săpate în rocă. În acest cadru se află Badjaliyata — unul dintre cele mai mari și mai puțin cunoscute complexe sacre din Bulgaria.

Sanctuarul este situat lângă satul Strelkovo, la aproximativ 35 de kilometri de Silistra și la circa 120 de kilometri de Varna. Astăzi, zona pare liniștită și izolată. Cu mii de ani în urmă însă, aceste locuri se aflau la intersecția unor importante drumuri care legau litoralul Mării Negre, Dunărea de Jos și interiorul Balcanilor. Prin Dobrogea circulau oameni, mărfuri, idei și credințe. Din acest motiv, numeroși cercetători consideră că Badjaliyata nu a fost doar un sanctuar local, ci unul dintre centrele spirituale importante ale regiunii.

Complexul este amplasat în valea vechiului râu Taban. Sanctuarul cunoscut astăzi reprezintă doar o parte a unui ansamblu mult mai vast. Arheologii au identificat aici peșteri, altare, nișe, platforme rituale și alte structuri sacre răspândite pe mai mulți kilometri. Pe platoul din apropiere se află un important necropol tumular, ceea ce transformă întreaga zonă într-un complex cultic și funerar de mari dimensiuni.

Cercetările arată că locul a fost utilizat încă din epoca timpurie a fierului și și-a păstrat importanța până în perioada romană târzie. Generații întregi de locuitori ai Dobrogei au revenit aici de-a lungul secolelor. Statele și populațiile s-au schimbat, însă caracterul sacru al acestui peisaj a rămas.

Punctul central al complexului este o mare peșteră naturală la care se ajunge printr-un pasaj săpat în stâncă. Spațiul interior are aproximativ zece metri lungime și șapte metri lățime. În interior au fost identificate elemente de cult și urme ale activităților desfășurate aici în trecut. Totuși, valoarea locului nu se rezumă la această peșteră. Spre deosebire de templele clasice ale lumii antice, aici întregul peisaj funcționează ca sanctuar.

Pentru comunitățile care au trăit în aceste locuri, natura nu reprezenta decorul vieții spirituale. Stâncile, peșterile, înălțimile și văile făceau parte dintr-un singur spațiu sacru. Omul nu crea locul sfânt de la zero. El îl descoperea în structura însăși a peisajului.

Mulți cercetători asociază Badjaliyata cu tradițiile spirituale ale geților și cu cultul lui Zalmoxis. Autorii antici îl descriau pe Zalmoxis ca pe un înțelept și reformator spiritual care vorbea despre nemurirea sufletului și despre legătura dintre om și ordinea cosmică. Gradul exact al legăturii dintre sanctuar și acest cult rămâne încă un subiect de cercetare, însă atmosfera locului amintește de profunzimea concepțiilor spirituale care au caracterizat populațiile dintre Dunăre și Marea Neagră.

La începutul secolului XXI, arheologii Diana Gergova și Gheorghi Atanasov au realizat aici cercetări complexe. Pe lângă studiile arheologice clasice, au fost analizate orientările spațiale ale structurilor, relația lor cu mișcarea Soarelui și legăturile dintre diferitele părți ale complexului. Rezultatele sugerează existența unui proiect sacru atent organizat.

Pentru ecology.md, Badjaliyata este valoroasă deoarece oferă o perspectivă asupra unui mod diferit de raportare la natură. Civilizația modernă transformă peisajul pentru a răspunde propriilor nevoi. Comunitățile vechi încercau mai degrabă să își integreze viața în ordinea deja existentă a mediului înconjurător. Ele căutau locurile unde forma reliefului indica deja funcția spirituală a spațiului.

Din acest motiv, Badjaliyata nu vorbește doar despre arheologie. Ea vorbește despre o viziune asupra lumii în care natura participa direct la viața spirituală a omului. Stânca nu era doar piatră. Peștera nu era doar adăpost. Valea nu era doar o formă de relief. Toate făceau parte dintr-un univers plin de semnificații.

Astăzi, complexul rămâne puțin cunoscut chiar și printre pasionații de istorie. Tocmai această discreție îi păstrează farmecul. Vizitatorul poate simți mai ușor legătura cu o epocă în care omul nu se considera separat de natură și privea lumea ca pe o realitate vie și interconectată.

Badjaliyata amintește că istoria civilizațiilor nu se păstrează doar în ruine și muzee. Uneori ea continuă să trăiască printre stânci, copaci și văi vechi, păstrând memoria unor oameni care vedeau în natură mult mai mult decât un simplu peisaj.