Basme despre moșneag și babă, despre iubire și civilizația rătăcită
La marginea pădurii trăiau un moșneag și o babă. Căsuța lor se afla departe de satul gălăgios, iar viața lor curgea în armonie cu natura și cu recunoștință față de Dumnezeu. Bătrânii îi ajutau pe oameni cu sfaturi, ierburi și vorbe bune. Oricine venea la ei, pleca cu speranță și credință în vindecare.
Dar lumea s-a schimbat: pe câmpuri au apărut mașini, în păduri – drujbe, iar cerul a fost brăzdat de avioane. Oamenii au început să creadă în televizor și în reclame, uitând de înțelepciune și simplitate. În inimile lor s-au cuibărit bolile, invidia și iritarea. În locul plantelor tămăduitoare și al recunoștinței au venit chimicalele, pastilele și avioanele cu aer otrăvit.
Într-o zi a apărut un străin ciudat – Tusea. Oamenii au fugit la magazine după medicamente scumpe, făcute din sudoarea și sângele lor. Prețul creștea, iar leacurile nu mai aveau efect. Atunci baba le-a oferit ierburi simple și sfaturi pentru o monedă simbolică – și oamenii au început să se trezească. Dar s-a amestecat un funcționar: fără diplomă, licență și impozite ea „nu are loc” în lumea „progresului științific”.
De atunci au dispărut și moșneagul cu baba, și căsuța lor. Pădurea nu mai există. Au rămas doar magazinele cu medicamente inutile și oamenii care încă mai tușesc...
Autor: Ian Coreuș
58