Boris Grebenşcikov: Aceasta contravine bunului simţ şi misterului de a cânta

Boris Grebenşcikov: "Aceasta contravine bunului simţ şi misterului de a cânta"

Cu Boris Grebenşcikov, de obicei, vorbesc, despre artă, muzică, rock-n-roll, mai rar - despre politică. Jurnalul "Internet în cifre" a reuşit să vorbească cu muzicianul despre chestiuni vitale - despre drepturile de autor şi Internet.

De câţiva ani, “Acvarium”, toate înregistrările noi le pune imediat pe Internet. Deoarece tema, privind legalitatea şi etica distribuţiei contentului (conţinutului – trad.) în reţea nu-şi pierde actualitatea, am decis să nu amânăm la infinit acest mic interviu.

- Distribuirea muzicii dvs. pe Internet într-un format donate music, aşa cum odată cu succes a făcut Radiohead, s-a început cu albumul "Calul alb"? Care sunt rezultatele? Cum acest fapt “se confruntă” cu lansarea albumului pe CD?
- Înainte de aceasta, noi pur şi simplu, prin toate mijloacele posibile, încercam doar cu o oră după lansare a oricărui album să-l expunem pe site-ul propriu sau pe un al site familiar, pentru că eu sunt sigur că anume aşa şi trebuie să procedăm. Apoi a apărut albumul "Cercuri", pe care l-au descărcat aproximativ 40 de mii de oameni. Totodată, în plus, totul ce apărea în legătură cu "Cercuri", a ieşit pe discuri. Unica excepţie, după cum ştiu, este concertul Aquarium Internaţional în Albert Hall din Londra: el nu a ieşit pe CD şi nu există decât în Internet.

- Puteţi avea profit de la acest model de distribuţie sau totuşi este un experiment?
- Sumele obţinute în urma difuzării muzicii prin intermediul Kroogi, peste câţiva ani se pot egala cu cele plătite de către firmele ruse producătoare.

Muzicienii au fost iniţiatorii creării unei organizaţii care protejează drepturile lor, precum şi ale fanilor lor. Coaliţia a reuşit să devină un participant activ în dezbaterile publice cu RIAA şi alte organizaţii similare, privind protecţia drepturilor de autor. Potrivit membrilor FAC, utilizatorii reţelelor de file sharing nu pot fi numiţi piraţi sau criminali.

Experienţa noastră arată că, firmele ruseşti, de obicei, urmează sfânt aceeaşi cale: la început plătesc un avans, iar apoi până la sfârşitul vieţii declară că nu pot vinde primul tiraj mic. Deoarece acelaşi "Cercuri" sunt doar un loc de distribuţie, unde nimeni nu are nici o dorinţă de a duce pe nimeni în eroare, cred că peste 2-3 ani după primirea înregistrării, suma de bani, primită de un artist, poate fi comparată cu cea obţinută din vânzarea CD-urilor. Deci, aş recomanda-o pentru toată lumea.

- Iar un muzician tânăr, devenind bine cunoscut pe Internet, ar putea obţine un profit de sine stătător, refuzând să coopereze cu case de discuri?
- În Occident, aceştea sunt o mulţime. Dar trebuie să ţinem cont că acolo este iTunes Store şi alte servicii unde eu pot merge şi să plătesc pentru ceva cu o cartelă, ceea ce la noi nu funcţionează destul de bine, din păcate. Când sistemul va fi pus la punct, atunci, în mod natural, oamenii vor putea trăi din aceste venituri destul de calm.

- Cum, în principiu, trataţi faptul că drepturile de autor sunt neglijate, iar muzica pur şi simplu navighează în mod liber pe Internet? Există, să zicem, Societatea Rusă de Autori...
- Societatea Rusă de Autori, cu tot respectul meu pentru ea, treptat, începe să arăte ca o "organizaţie fascistă". Eu citesc pe Internet despre modul în care aceasta desfăşoară activitatea tot mai ilogică şi mai contradictorie, şi mă uimesct. Iar episodul referitor la ceea cum ei încearcă să smulgă bani de la corul veteranilor care a cântat la concert cântece de război gratuit - din punctul meu de vedere, este fascismul. Trebuie să recunoaştem, că este absurd să gândim, că pentru a cânta melodia cuiva, avem nevoie de o jumătate de duzină de permise. Faptul dat contravine bunului simţ şi misterului de a cânta, şi arată ca o dorinţă disperată, până când nu au venit adulţii, să jefuim cât mai multe persoane.

Şi acest lucru înseamnă că sfârşitul unui astfel de sistem, probabil, nu este departe.

- Se pare, că sistemul se distuge ...
- Eu aplaud! (Aplaudă). Acest sistem a venit din neant şi pleacă în neant. Şi, deoarece, noi în anii ‘70-80, am trăit în linişte fără el şi totul se făcea fără plată, deci pentru mine un astfel de sistem este logic.

Corul veteranilor din Samara a cântat cântece de război şi s-a dovedit a fi dator. Pentru interpretarea publică a unui rând de cântece Societatea de Autori Ruşi " (RAO), o înaintat un cont. Veteranii şi compozitorii sunt în nedumerire. Vor plăti veteranii sau nu, va examina Duma de Stat.
Dacă eu vreau să fac bani, trebuie să plec şi să le câştig. Şi faptul că am scris ceva sau am făcut ceva este un privilegiu al meu, un privilegiu că eu pot să-mi permit să o fac pentru propria mea plăcere. Şi eu nu vreau să iau bani pentru asta. Dacă oamenii sunt dispuşi să plătească - mă rog. Dacă nu sunt gata - ei pot lua aceasta gratuit. Filozofia conform căreia “fără plată cântă numai păsările”, este un semn de sărăcie spirituală, şi este teribil de neplăcut pentru oamenii care o susţin.