Bucuria vine la noi în urma unui efort susținut!
Oamenii nu mai iubesc munca. Mulți au uitat gustul acelei bucurii care se naște după un bun efort. Dar asta nu schimbă legile Universului...
„După cum se știe, munca înnobilează omul” – vă amintiți această frază din filmul „O idilă la serviciu”?
În ultimii ani, pe toate căile se face propaganda conștiinței „Zen”, a vieții „sattvice”, a realizării rapide a dorințelor. A apărut multă deșertăciune, dorința de aranjare cît mai comodă. Înțelegerea greșită a învățăturilor spirituale îi determină pe oameni – atît bătrîni, cît și tineri – să aspire la o viață ușoară. Dacă se poate obține ceva fără dificultate, acest lucru este considerat o realizare.
Ne dorim o mulțime de bani fără a lucra, se ne căsătorim și să nu lucrăm, să ne ocupăm de creație fără a învăța (am auzit asta de la mulți prieteni). Chiar și iluminarea dorim să o obținem rapid și fără dificultate.
De îndată cum apare necesitatea de a ne înghesui un pic, de a ceda sau a sacrifica ceva, imediat auzim: „Nu e pentru mine. Mai bine e să mai caut locul unde voi primi plăcere și nu va trebui să mă încordez prea tare.”
Multe comodități, devenind excesive, îl privează pe om de abilități. El se transformă într-un leneș. Vrea ca totul să fie ușor. În prezent există o mulțime de trîndavi care suferă. Ei se caută întotdeauna pe sine. Căderea într-o depresie lungă, cu un sentiment de tristețe, de neliniște și cu perioade de cercetare a sinelui ... eu însămi am experimentat-o.
Dar oare sîntem aici numai ca să ne aranjăm cît mai căldișor? Oare scopul nostru este pacea și confortul?
În epoca noastră de comodități, oamenii degradează. Sîntem răsfățați, vătămați. Și am devenit vulnerabili în fața bolilor tocmai din cauza asta – a vieții ușoare. Depresia apare din ședere. Părinții le dau copiilor totul gata, îi alintă, iar aceia nu știu cum să fie recunoscători, nu apreciază. Ei nu au nevoie de nimic material și, totodată, simt o goliciune în interior.
La cursuri și prelegeri eu continuu să spun că trebuie să găsim o idee, o stea călăuzitoare, care să devină o sursă de putere și inspirație. Dar în niciun caz nu vreau să spun că drumul spre scop [după aceasta] va fi o plimbare ușoară.
Acest lucru trebuie înțeles: bucuria se naște de pe urma unui sacrificiu. Pentru a vă bucura de gustul victoriei, trebuie să vă sacrificați mai întîi propriile interese, să depășiți foarte multe. Atunci omul crește, are un apetit sănătos și simte în toată plinătatea sensul existenței sale.
Aș da o rețetă scurtă și simplă de combatere a multor boli spirituale: găsește un loc de muncă care îți place cît de puțin și începe să lucrezi. Încearcă și vezi cum toate se vor schimba.
155