Când Moldova era fund de mare: memoria Mării Sarmatice în stânci și scoici

Puțini își dau seama că, acum milioane de ani, în locul dealurilor verzi, stâncilor și câmpiilor fertile ale Moldovei se întindea o mare adevărată. Și nu orice mare, ci Marea Sarmatică – un imens bazin interior care ocupa odinioară teritoriul de la actuala Mare Neagră până la Marea Caspică și Marea Aral.

Urmele acestei mări străvechi sunt vizibile și astăzi aproape peste tot – trebuie doar să privim cu atenție stâncile, mai ales în rezervațiile naturale Țâpova, Saharna, în zona Codrilor și în văile râurilor. În aproape toată țara se întâlnesc straturi deschise de calcar cu scoici, în care se pot distinge cu ochiul liber cochilii marine fosilizate. Mari și mici, dense și fragile, spiralate sau plate – ele s-au păstrat ca o mărturie vie a vremurilor când teritoriul Moldovei era fund de mare.

Ce este Marea Sarmatică?
Marea Sarmatică a fost o mare interioară dispărută din epoca neogenă, existentă aproximativ acum 11–5 milioane de ani. S-a format după retragerea vechiului ocean Tethys, lăsând în urmă bazine izolate, inclusiv un vast bazin care acoperea mare parte a Europei de Est. Această mare ocupa teritoriile actuale ale Ucrainei, României, Bulgariei, Rusiei, Kazahstanului și, desigur, ale Moldovei.

Când se afla Moldova sub apă?
Perioada de maximă inundare corespunde epocii miocenului mediu și târziu – aproximativ acum 15–5 milioane de ani. Moldova se afla atunci în partea periferică a Mării Sarmatice. Apa nu era mereu adâncă, dar era marină, cu apă sălmastră, vietăți marine, corali și numeroși moluște.
Inundarea nu era permanentă: marea venea și pleca, lăsând în urmă depuneri și fosile. Geologii numesc această alternanță „transgresiuni” și „regresiuni”.

Scoici sub picioare
Astăzi, aceste straturi marine pot fi observate în aflorimente deschise – de exemplu, în masivele stâncoase de la Țâpova și Saharna. Sunt caracteristice rocile calcaroase cu scoici – calcare și marne formate literalmente din cochilii presate. Privind atent, se pot observa aglomerări întregi:

moluște cu cochilii asemănătoare midiilor de astăzi;
fragmente de arici de mare;
resturi de corali și alte organisme marine.

Aceste stânci nu sunt doar frumoase, ci servesc drept un manual vizual de geologie, confirmând cât de mult s-a schimbat înfățișarea Pământului.

Ce spun oamenii de știință?
Studiile geologice confirmă că:

În Moldova sunt răspândite roci sedimentare marine: calcare, calcare cu scoici, gresii și marne.
Aceste roci datează din epoca neogenă și corespund straturilor formate pe fund de mare.
În secțiunile geologice sunt înregistrate straturi stratigrafice corespunzătoare diferitelor etape ale existenței Mării Sarmatice.

Moștenirea mării în viața de zi cu zi
Interesant este că piatra de scoică este folosită și astăzi ca material de construcție în Moldova – este ușoară, se prelucrează ușor și are o izolație termică excelentă. Astfel, memoria Mării Sarmatice nu este doar vizibilă, ci literalmente integrată în casele noastre.

După mare – viața
Când Marea Sarmatică s-a retras definitiv (acum aproximativ 5 milioane de ani), a început formarea reliefului, a râurilor și a văilor. A apărut Nistrul, s-au format ravene, versanți și cernoziomuri. Depunerile marine au devenit baza pentru solurile fertile de astăzi. Astfel, chiar și potențialul agricol actual al Moldovei este o consecință îndepărtată a acestor procese preistorice.

Călătorie în timp – cu ochii tăi
Dacă vrei să simți respirația vechimii, este suficient să mergi la Țâpova sau Saharna. Să mergi pe poteca de lângă stânci, să privești în piatră, să vezi amprenta unei scoici și să conștientizezi: stai acolo unde, acum milioane de ani, se loveau valurile și înotau moluștele. Iar astăzi se aud pași, cântecul păsărilor și întrebările despre trecut.
Așa se întâlnesc geologia vie cu istoria, iar marea străveche cu omul de astăzi.

Autor: Ian Koreush