MOLDOVENII.MD

Când pădurea se transformă în deșert: febra chihlimbarului din Polesia

În nordul Ucrainei există locuri unde, până nu demult, foșneau păduri de pini, cântau păsările, iar mlaștinile Polesiei formau unul dintre cele mai valoroase ecosisteme naturale din Europa. Astăzi, în unele dintre aceste zone, pădurea a fost înlocuită de mii de gropi umplute cu apă tulbure, terenuri nisipoase și peisaje moarte care amintesc de o catastrofă ecologică.

Cauza nu a fost războiul și nici un dezastru natural.

Cauza a fost lăcomia umană.

Chihlimbarul care a ajuns să valoreze mai mult decât pădurea

Polesia ucraineană deține unele dintre cele mai mari rezerve de chihlimbar din lume. Cele mai bogate zăcăminte se află în regiunile Rivne, Jîtomîr și Volîn. După anul 2014, aici a început o adevărată „febră a chihlimbarului”. Cererea ridicată de pe piețele asiatice, în special din China, a transformat pădurile într-o sursă de îmbogățire rapidă pentru mii de persoane implicate în exploatări ilegale.

Potrivit estimărilor experților, volumul extracției ilegale a ajuns la 120–300 de tone anual, iar valoarea pieței negre era estimată la sute de milioane de dolari.

În acest fenomen au fost implicate mii de persoane. Unele estimări indică faptul că numărul celor care participau la exploatările ilegale a depășit 10.000 de oameni.

Cum se extrage chihlimbarul

Cea mai răspândită metodă de exploatare ilegală este spălarea hidraulică a solului.

În pădure sunt aduse motopompe puternice care injectează apă sub presiune în straturile de nisip și sol. Pământul este literalmente lichefiat, iar bucățile de chihlimbar sunt împinse la suprafață și colectate manual.

Pentru natură, consecințele sunt devastatoare:

este distrus complet stratul fertil al solului;

sunt afectate sistemele radiculare ale arborilor;

este perturbat regimul hidrologic al pădurilor și mlaștinilor;

dispar habitatele naturale ale animalelor;

terenurile forestiere se transformă într-un mozaic de gropi, bălți și nisipuri sterile.

După trecerea motopompelor, rămân mii de cratere artificiale, vizibile chiar și pe imaginile din satelit.

Mii de hectare de natură distrusă

Amploarea fenomenului a fost atât de mare încât organizațiile de mediu și instituțiile statului au început să vorbească despre un adevărat dezastru ecologic.

Potrivit datelor oficiale, peste 6.200 de hectare de fond forestier și mai mult de 1.000 de hectare de terenuri agricole au fost grav afectate de exploatările ilegale de chihlimbar.

Cercetările efectuate în regiunea Jîtomîr arată că numeroase terenuri au fost degradate într-o asemenea măsură încât refacerea lor naturală este extrem de dificilă, iar utilizarea ulterioară în scopuri forestiere sau agricole este limitată.

În multe locuri, chiar și după ani de la încetarea exploatărilor, ecosistemele nu și-au revenit.

O lume naturală pe cale de dispariție

Polesia nu este doar o pădure.

Este un complex natural unic format din păduri umede, mlaștini, turbării și ecosisteme care găzduiesc numeroase specii rare de plante și animale. Regiunea reprezintă una dintre ultimele întinderi de natură sălbatică din Europa de Est.

Atunci când solul este distrus până la adâncimi de câțiva metri, nu dispare doar pădurea. Este afectată întreaga funcționare a ecosistemului. Nivelul apelor subterane se modifică, zonele umede se usucă, iar multe specii își pierd habitatul.

Ceea ce natura a construit în mii de ani poate fi distrus în doar câteva săptămâni.

Pădurea care a devenit deșert

Imaginile aeriene din zonele afectate sunt impresionante.

Acolo unde odinioară creșteau păduri dese de pini, astăzi se întind câmpuri de nisip presărate cu mii de gropi umplute cu apă. Peisajul seamănă mai degrabă cu suprafața unei alte planete decât cu una dintre cele mai importante regiuni naturale ale Europei.

Mulți specialiști compară efectele exploatării ilegale a chihlimbarului cu o catastrofă ecologică regională.

În goana după profit rapid, oamenii au sacrificat ecosisteme care s-au format de-a lungul a mii de ani.

Povestea febrei chihlimbarului din Polesia este o lecție despre fragilitatea naturii și despre costul real al lăcomiei. Nu cantitatea de chihlimbar extrasă este cea care va rămâne în istorie, ci urmele lăsate în urma acestei exploatări.

Iar întrebarea care rămâne deschisă este simplă: câte generații vor fi necesare pentru a reda viață unor teritorii pe care omul le-a transformat, în doar câțiva ani, din pădure în deșert?