MOLDOVENII.MD

Cartea Roșie și drumurile invizibile ale naturii: de ce speciile rare au nevoie de mai mult decît protecție

Pregătirea noii ediții a Cărții Roșii a Republicii Moldova a readus în atenția publică starea naturii din țară. De regulă, asemenea știri sînt percepute ca o listă de animale, păsări și plante rare aflate în pericol de dispariție. În realitate însă, în spatele fiecărei specii incluse în Cartea Roșie se ascunde o întrebare mai profundă: este suficient să protejăm o specie dacă mediul care îi permite să supraviețuiască continuă să se degradeze?

Ecologia modernă răspunde tot mai des negativ la această întrebare.

O specie rară nu poate fi conservată doar printr-un statut juridic sau prin delimitarea unei arii protejate. Pentru a supraviețui, ea are nevoie de spațiu, de posibilitatea de a se deplasa, de schimb genetic între populații și de păstrarea legăturilor naturale dintre ecosisteme.

Din acest motiv, specialiștii vorbesc tot mai des despre rețele ecologice.

La prima vedere, natura Republicii Moldova pare diversă. În țară există păduri, lunci, sectoare de stepă, pajiști, lacuri și zone umede. Totuși, o analiză mai atentă arată că multe dintre aceste teritorii au rămas ca insule izolate în mijlocul unor suprafețe agricole extinse.

Pentru oameni, acest lucru poate părea lipsit de importanță.

Pentru natură însă reprezintă o problemă majoră.

Să ne imaginăm o populație de păsări rare care trăiește într-o pădure izolată. Dacă această pădure nu mai este conectată cu alte habitate naturale, păsările vor avea mai puține posibilități de a se răspîndi, de a găsi noi teritorii și de a-și menține diversitatea genetică.

Procese similare afectează mamiferele, insectele, amfibienii și chiar plantele.

În asemenea condiții, populațiile devin mai vulnerabile la boli, schimbări climatice și alte perturbări.

Din acest motiv, în întreaga lume se acordă tot mai multă atenție coridoarelor ecologice.

Acestea sînt teritorii naturale care conectează pădurile, stepele, pajiștile, luncile și alte ecosisteme. Prin intermediul lor se deplasează animalele, se răspîndesc plantele și se păstrează procesele naturale esențiale.

Practic, ele formează un adevărat schelet viu al naturii.

Pentru Republica Moldova, această temă devine deosebit de actuală în contextul elaborării noii ediții a Cărții Roșii.

Cartea Roșie nu arată doar ce specii sînt amenințate.

Ea reflectă starea ecosistemelor în ansamblu.

Dacă numărul speciilor vulnerabile crește, aceasta indică adesea faptul că problemele nu afectează doar organismele individuale, ci mediul în care acestea trăiesc.

De aceea, conservarea naturii depășește tot mai mult protecția unor teritorii izolate.

Accentul se mută spre menținerea integrității peisajelor naturale.

Pentru ecology.md, această temă este deosebit de importantă deoarece ne permite să privim natura ca pe un sistem de relații.

Pădurea este legată de păsări.

Păsările contribuie la răspîndirea plantelor.

Plantele influențează starea solului.

Solul reține apa.

Iar apa susține stabilitatea ecosistemelor.

Atunci cînd una dintre aceste legături este ruptă, întregul sistem poate avea de suferit.

Există și un important aspect etnobiologic.

Timp de secole, peisajul tradițional al Moldovei a fost format dintr-un mozaic de păduri, pășuni, pajiști, izvoare și lunci. Oamenii nu foloseau termenul de „rețea ecologică”, însă în practică mențineau adesea legăturile dintre diferitele componente ale naturii.

Multe drumuri vechi urmau cursurile de apă și perdelele vegetale.

Pășunile coexistau cu pajiștile naturale.

Izvoarele reprezentau centre importante ale vieții comunitare.

Astfel se forma o adevărată țesătură ecologică a teritoriului.

Astăzi, știința redescoperă valoarea acestor conexiuni.

Pe fondul schimbărilor climatice, ele devin tot mai importante.

Animalele și plantele trebuie să se adapteze, să migreze și să ocupe noi teritorii. Ecosistemele izolate reușesc acest lucru mult mai greu decît cele conectate între ele.

Poate că tocmai de aceea viitorul conservării naturii este legat nu doar de crearea unor noi arii protejate, ci și de refacerea legăturilor dintre cele existente.

Noua ediție a Cărții Roșii amintește societății că protejarea naturii nu înseamnă doar salvarea unor specii.

Înseamnă conservarea unui sistem viu din care face parte și omul.

Uneori, cele mai importante drumuri ale unei țări nu apar pe hărți.

Ele trec prin păduri, stepe, lunci și pajiști, conectînd lumea vie într-un întreg.