Casa din saman

Fiecare vrea să aibă casa lui - spaţiul individual, amenajat în conformitate cu gusturile, obiceiurile şi stilul de viaţă.
Dar, nu fiecare are posibilitatea de a realiza acest vis: o casă proprie, aşa cum corect consideră multă lume, este foarte scumpă!

Ar trebui să ne amintim că strămoşii noştri au trăit într-o societate liberă, într-o lume armonioasă cu natura, în care se combinau interesele întregului clan sau trib şi individualitatea fiecăruia.
 

Filosofia slavă antică, de unitate cu natura, se reflectă în mod natural în operele de cultură, obiecte de uz casnic, inclusiv, în construcţia locuinţelor, acareturilor, încăperilor pentru bovine, etc. Prin urmare, funcţionalitatea completă a construcţiilor conţinea, totuşi, o frumuseţe individuală.

Arhitecţii slavi vechi, cunoşteau proporţiile, posedau uneltele destul de precise de măsurare, dar de asemenea, aveau cunoştinţe extraordinare privind proprietăţile materialelor din care îşi construiau casele proprii.

Clădirile strămoşilor noştri reprezentau nişte construcţii efectuate din materiale naturale - lemn, piatră, trestie de zahăr, argilă – care parcă completau învelişul natural al pămîntului, protejînd copiii lor.

Clădirile se înălţau din pămînt şi apoi se întorceau la Mama Pămînt, fără a deforma faţa ei curată.

În special, sunt reprezentative locuinţele realizate din lut, pe care cu multe mii de ani în urmă, le construia strămoşii noştri în zona de stepă a Rusiei vechi.

Zgura, din cele mai vechi timpuri a fost materialul de construcţie. În Asiria şi Babilonia, cu mii de ani înainte de Hristos, se construiau acareturi, case şi palate în întregime din lut.

Tehnologia a fost simplă: lutul umed se umplea în forme speciale din lemn şi apoi se usca la soare. Aceeaşi tehnologie a fost folosită de strămoşii noştri.

Despre proprietăţile lutului, strămoşii noştri ştiau, evident mult mai mult, decît noi, deoarece din timpurile vechi au folosit lutul nu numai pentru depozitarea produselor alimentare şi fabricarea vaselor (străchini, ulcioare, oale, etc.), dar şi pentru tratamentul diferitor boli (gastro-intestinale, cutanate, nervoase, etc.), precum şi ca un antiseptic bun pentru eliminarea mirosurilor şi purificarea apei.

Desigur, construcţiile realizate din lut, posedau aceleaşi proprietăţi antibacteriene, dezodorizante, de curăţare, în plus, pereţii, realizaţi din lut, tavanele acoperite cu lut, protejau oamenii împotriva radiaţiilor nocive, zgomotelor, radiaţii solare excesive şi au fost, de asemenea, un izolator termic de încredere, protejîndu-i atît de căldura verii, cît şi de frigul iernii.

Totodată, amestecul de lut şi de paie, fiind un material natural uimitor de uşor şi rezistent, arma construcţiei, transformând-o într-un fel de acumulator de căldură care, acumulînd energia termică în timpul zilei, nu permitea căldurii să pătrundă în locuinţă şi noaptea, dimpotrivă întorcea căldura.

Doar recent oamenii de ştiinţă au descoperit, că lutul conţine mineralul radiu - un element de sol rar, care are un efect mai mare în tratamentul oamenilor, deoarece gradul lui de radiaţii în doze mici este egal cu radioactivitatea organismului uman şi are un efect benefic asupra sistemului nervos. Anume în lut, cantitatea lui este cea mai potrivită. Aici funcţionează natura însăşi.

Fabricarea samanului la domiciliu este o sarcină destul de uşoară.

Aveţi nevoie de zgură, care conţine pînă la 25% particule de argilă. Pentru a reduce conductivitatea termică şi a mări rezistenţa la apă, se adaugă nişte materiale de umplutură de origine organică.

Pentru a produce 1 metru cub de masă dorită, puteţi folosi următoarea compoziţie: 1- 2 părţi de argilă grasă, o parte de nisip şi 15-18 kg de materiale de umplutură de origine organică.

În mod tradiţional, lutul să colectează toamna şi se plasează într-un loc deschis, într-o movilă la o înălţime de 1 metru.

Producerea samanului în condiţii casnice se începe cu amestecul lutului cu materialul nisipos. Ar trebui să obţineţi o masă omogenă completată cu paie, în prealabil înmuiată în apă. Apoi, masa gata este bine amestecată.

Sursa: gazeta.rodpomestye.info