Ce este permacultura?

Ce este permacultura?

Permacultura (agricultura permanentă) este un design conştient şi întreţinerea ecosistemelor de producţie în agricultură, pentru care sunt caracteristice diversitatea, stabilitatea şi elasticitatea ecosistemelor naturale. Aceasta este o integrare armonioasă a peisajului şi oamenilor, care le asigură cu hrană, energie, adăpost, şi satisface alte nevoi materiale şi nemateriale. Fără permacultură nu este posibilă o ordine socială stabilă.

Design de permacultură este un sistem care îmbină componente materiale, conceptuale şi strategice într-un model, având un impact pozitiv asupra vieţii în toate formele sale.

Filozofia permaculturii constă în activitate comună cu natură, ci nu împotriva ei; studiul atent şi îndelungat, ci nu o acţiune nechibzuită şi îndelungată; examinarea sistemelor în interdependenţă, ci nu înaintarea cerinţelor faţă de recolta; precum şi noi ar trebui să permitem sistemelor să demonstreze propria evoluţie.

Permacultura în peisaj şi în societate

Designul benefic, fiind o bază pentru permacultură, poate fi folosit în toate cunoştinţele şi competenţele etice. El are potenţial de a participa în toate domeniile de activitate umană. Cu toate acestea, în peisaje vaste, permacultura se concentrează asupra zonelor şi terenurilor agricole deja dezvoltate. Aproape toate dintre ele necesită o revizuire profundă şi o reabilitare. Unul din rezultate incontestabile de folosire a abilităţilor privind integrarea bazei de aprovizionare cu nutreţ şi aşezării, colectarea apei de pe acoperisurile caselor si amplasarea în apropiere a zonei forestiere de combustibili fosili, care absorbă deşeuri şi furnizează energie, va fi posibilitatea de a elibera cea mai mare parte a planetei pentru reabilitarea sistemelor naturale. Această necesitate niciodată nu va fi examinată din punct de vedere al "beneficiiului pentru om, cu excepţia cazului când este vorba de sănătate la nivel mondial.

Diferenţa majoră între ecosisteme artificiale (planificate) şi naturale constă în faptul că marea majoritate a speciilor (şi a biomasei) în ecosisteme artificiale este destinată pentru utilizarea umană sau animalieră. Noi facem doar o parte mică din comunitatea tuturor speciilor primitive sau naturale, şi doar o mică parte din produsele ei este nemijlocit disponibilă nouă. Dar, în grădinile noastre, aproape fiecare plantă este aleasă astfel, încât să asigure sau să menţină o productivitate pentru oamenii. Designul unei gospodării casnice, în mod principial, se aplică la nevoile umane, prin urmare, acesta este antropocentric.

Acesta este un obiectiv valabil pentru planificarea unei aşezări, dar noi, de asemenea, avem nevoie, şi de o etică naturocentrică pentru conservarea faunei sălbatice. În acelaşi timp, noi nu vom putea face mult pentru natură, dacă nu vom controla lăcomia noastră şi dacă nu vom satisface nevoile noastre în cadrul aşezărilor existente. Dacă vom face acest lucru, apoi vom putea refuza la utilizarea mai multor terenuri agricole, şi vom permite sistemelor naturale să înflorească.

Reutilizarea nutrienţilor în energie şi în natură este o funcţie a mai multor specii. În grădinile noastre restituirea deşeurilor (prin compost sau mulci) în sol sau plantelor este de datoria noastră. Acolo, noi creăm, în mod activ, solul, în timp ce în natura acestă funcţie o realizată multe alte specii. În jurul caselor noastre, noi putem colecta apă pentru utilizare în grădină, dar în ceea ce priveşte asigurarea condensatorilor şi norilor pentru frunze, păstrarea râurilor curente cu apă curată, întreţinerea atmosferei globale şi blocarea poluanţilor noştri gazoşi, ne bazăm pe peisaje naturale împădurite. Astfel, chiar şi o populaţie antropocentrică va fi destul de înţeleaptă pentru a acorda o atenţie deosebită conservării pădurilor existente şi pentru a contribui la păstrarea tuturor speciilor existente şi a le oferi spaţiu pentru supravieţuire.

Noi am maltratat pământul şi am aruncat deşeuri în sisteme, pe care nu ar trebui să deranjăm, dacă am fi avut grijă de grădinile şi aşezările noastre. Şi dacă avem nevoie să formulăm standarde de conduită în ceea ce priveşte sistemele naturale, atunci fie ca acestea să conţină urmatoarele:

opoziţia implacabilă şi fără compromisuri faţă de orice intervenţie în pădurile naturale, unde mai multe specii sunt încă în echilibru;
reabilitarea intensivă a sistemelor naturale degradate şi deteriorate pănă la stări stabile;
organizarea sistemelor de plante pentru uz personalm, suficient pentru existenţa noastră, pe un teren cât posibil de mic;
organizarea pe termen lung a rezervaţiilor naturale pentru speciile de floră şi de faună rare sau pe cale de dispariţie.

Permacultura ca un sistem de design este prezentat în al treilea punct al tezelor, dar toţi oameni conştienţi, de fapt, se semnează şi primă sau a două teză. Noi credem că ar trebui să folosim toate speciile, de care avem nevoie sau care vom găsi la planificarea aşezărilor, luând măsuri ca acestea să nu rămână necontrolate şi agresive.