Ce înseamnă bunătatea

Odată la un maestru au venit ucenicii şi l-au întrebat:

„Învăţătorule! Prin ce se deosebesc cei care au cunoscut bunătatea adevărată şi cei pentru care bunătatea a rămas doar în cuvinte?”

Învăţătorul a răspuns:

-Vă dau un exemplu simplu.

Şi a chemat în ospeţie oameni, care nu au cunoscut ce înseamnă bunătate şi pe cei careu au cunoscut bunătatea. A pus masa. Iniţial, i-a invitat la masă pe membrii din primul grup. Le-a dat cîte o lingură. Doar că lingurile nu erau obişnuite, dar cu un mîner lung de un metru. Apoi le-a anunţat nişte condiţii.

– Veţi mînca doar ţinînd lingura de capătul ei.

Dac cît nu s-au străduit oaspeţii, nu au reuşit nimic. Fiecare dintre oaspeţi, apucînd mînerul, nu au putut duce lingura la gură. În final, ei au rămas flămînzi.

Apoi, stăpînul a alezat la masă al doilea grup. Le-a dat aceleaşi linguri lungi. Însă aceştia, luînd mîncarea nu se străduiau să ducă lingura la gura lor, ci îşi hrăneau vecinii de vizavi.

Astfel, hrănîndu-se unii pe alţii ei au rămas mulţumiţi.

Şi atunci învăţătorul a spus:

-Vedeţi cum s-a primit. Cel care la această masă a dorit să-şi umble propriul stomac, a rămas flămînd. Iar cel care s-a gîndit mai întîi la prietenul său, s-a ridicat sătul de la masă.

Aşa că nu uitaţi că în lumea aceasta agoniseşte nu cel care ia, dar cel care dă!