Ce înseamnă să fii o mamă bună

Cu siguranta aceasta este una dintre framantarile oricarei mame...."Ce ar trebui sa fac, sa spun, cum ar trebui sa ma comport, ce ar trebui sa nu spun sau sa nu fac astfel incat sa fiu considerata o mama buna?!" In primul rand vreau sa reiau o idee a mea mai veche conform careia fiecare mama este cea mai buna mama pentru copilul sau copiii ei, fara sa luam in in calcul cazurile patologice, fireste. Problema care se ascunde insa in spatele acestor framantari, nu este cum sa fim o mama buna, ci cum sa fim mama perfecta. Si aceasta este prima capcana, pentru ca traim intr-o lume departe de perfectiune, in care nu exista barbatul perfect, femeia perfecta, copilul perfect sau mama perfecta....si daca tot nu putem reinventa roata, haideti sa ne obisnuim cu gandul ca tot ceea ce avem de facut este sa incercam de-a lungul intregii vieti sa fim fiecare in parte, cea mai buna versiune a noastra!

    Copiii cad, se lovesc, se zgarie, se mai si imbolnavesc, uneori nu mananca, dar mai ales cresc si se dezvolta. Ce face o mama buna? O mama buna este, in primul rand, prezenta in viata copilului ei, ii arata, ii explica, il invata, dar isi lasa copilul sa invete singur si din lectiile vietii....iar cand acestea dor, mama vine cu un plasture, isi ia copilul in brate si incearca sa ii aline durerea. A-ti feri copilul de toate durerile este o misiune la fel de imposibila ca a fi o mama perfecta, iar o mama hiperprotectiva va reusi sa dezvolte in copilul de acum si in adultul de mai tarziu o personalitate dependenta si/ sau evitanta; lucru ce nu ii va fi in niciun caz de folos. Spuneam mai devreme ca cei pe care ii consideram „cei mici" se dezvolta si cresc. Este foarte important pentru parinti, dar pentru mame, in special, sa constientizeze aceste lucruri, si sa creasca odata cu copiii lor; cu alte cuvinte, sa fie mereu constiente de stadiul de dezvoltare la care copiii lor au ajuns. Este perfect in regula sa-i punem caciulita si fularul unui copil mic, cu toate ca si pe acesta ar trebui sa il intrebam daca le doreste, si este total anormal sa facem asta cu un adolescent.

    O mama buna trebuie sa asculte de copii.....iar daca asta suna cel putin ciudat, reformulez putin si spun ca o mama buna trebuie sa fie persoana in care copilul sa gaseasca intelegere, persoana care asculta , aude si receptioneaza mesajul pe care copilul il are de transmis. Si am extrapolat de la o persoana la toata lumea, pentru ca in copilarie si mai ales in copilaria mica, mama reprezinta intregul univers al unui copil, iar a fi respins, neascultat, neauzit si neinteles de catre ea se traduce in nimeni nu ma sculta, nu ma intelege, nu ma aude, deci nu ma iubeste, pentru ca e clar ca nu merit! Si atunci poate este cazul sa receptionam si mesaje venite de la un copil de un an si jumatate care nu vrea sa manance tot din farfurie. Pe langa faptul ca daca stam sa gandim rational, niciun copil nu va „ muri de foame" cu mancare in casa, nici nu va pati nimic din punct de vedere fizic daca nu mananca tot, ceva sau nimic la o masa, este o modalitate prin care le transmitem prichindeilor ca ii ascultam si ii valorizam ca oameni, si ca au si ei macar o mica parte de responsabilitate in luarea unor decizii pe care noi ca adulti le respectam. Si toate astea pentru ca nu vrea sa isi termine iaurtelul!!!! Este drept ca, mai ales la copii mici, vorbim si despre niste crize specifice, dar despre aceste subiecte in articole viitoare.

    O mama buna nu isi proiecteaza in copilul sau copiii ei propriile dorinte, de cele mai multe ori frustrate, neimplinite si nici nu ii obliga pe acestia sa traiasca scenariul propriei lumi de vis. Trebuie sa privim prichindeii ca pe entitati diferite de noi, cu nevoi, dorinte si placeri proprii, si fie ca este vorba de gimnastica, dansuri, fotbal, lectii de pian sau facultatea de medicina; nimic nu ar trebui facut cu forta pentru simplul principiu ca „mama stie mai bine". O persoana foarte draga mie mi-a spus odata: „Copiii nu ii faci pentru tine, ii faci pentru ei, si incerci sa ii cresti si sa ii educi sa le fie lor bine, nu pentru cana de apa de la batranete". Asta nu inseamna ca parintii vor renunta la a-si ghida copiii chiar si toata viata, dar de la a discuta deschis despre optiuni si alegeri - cum ar fi, sa spunem, o cariera - si pana la a impune o cariera, este o distanta enorma.

    Nu in ultimul rand o mama buna este femeie, este sotie, este fericita. A-ti abandona efectiv viata personala pentru ca acum esti mama nu va face altceva decat sa adune frustrari si la un nefericit moment sa iti aduca pe buze celebra replica „eu am sacrificat tot pentru tine, am trait si am facut totul numai pentru tine, si tu asa ma rasplatesti"... copiii nostri nu cer aceste sacrificii, iar responsabilitatea de a duce in carca nefericirea propriei mame este mult prea grea pentru umerii lor micuti. Asa ca, dragi mame, nu va mai simtiti vinovate ca iesiti la o cafea sau la un film cu prietenele, la o cina cu sotul sau chiar intr-o scurta vacanta si ca pret de cateva ore sau zile nu mai sunteti exclusiv mame, pentru ca tocmai aceste pauze va vor face apoi sa fiti mamicile calme si zambitoare de care piticii vostri au nevoie.

    Ca sa inchei, va mai spun ca o mama buna nu isi va santaja emotional copilul - „daca nu mananci tot, nu iei 10 la matematica! Nu incetezi cu jocurile pe calculator, mama se supara foarte tare, mama plange, sau mai rau mama moare de suparare!". Sunt replici pe care niciun copil nu ar trebui sa le auda (ma gandesc la un articol viitor cu o lista de astfel de replici), si asta pentru ca aceste mesaje sunt decodate de subsonstientul nostru in „daca nu esti perfect nu meriti sa fii iubit"; iar aceasta traducere adanc incriptata in fiinta adultului de mai tarziu ii va aduce un lung sir de neajunsuri.

    Si iata ca asa cum se intampla in multe cazuri am ajuns sa definim un termen prin ceea ce nu ar trebui sa fie, adica am adus in discutie mai degraba faptul ca o mama ar trebui sa nu fie hiperprotectiva, ipohondra, sa nu isi proiecteze in copil propriile dorinte neimplinite, si sa nu apeleze la santajul emotional. Dar, ca sa incheiem intr-o nota calda, optimista si pozitiva, va mai spun ca o mama buna trebuie sa fie prezenta, atenta la nevoile emotionale ale copilului ei, constienta de varsta si stadiile de dezvoltare emotionale si cognitive ale micutului, sa fie impacata cu ea insasi si....fericita!

Sursa: macmackids.ro