Ce învățau fetele de 10 ani la sat acum o sută de ani
Ce știa să facă o fată de 10 ani la sat acum 100 de ani (fără ajutorul adulților)
Acum o sută de ani, o fată de zece ani de la sat știa lucruri pe care astăzi cu greu ni le putem imagina.
De dimineață până seara, ea avea grijă de frații și surorile mai mici: îi hrănea, le dădea apă, îi înfășa, se juca cu ei ca să nu plângă. Putea singură să aducă lemne, să curețe și să aprindă soba, să care apă de la fântână.
Știa să facă terci, să coacă clătite și plăcinte, să pregătească legume și jeleuri, să bată unt, să pună masa și să spele vasele după masă. Fata mătura podeaua, spăla și curăța lavițele, bătea și curăța covoarele. Torcea singură, țesea, tricota, broda.
Spăla rufele la râu și le clătea, le întindea la uscat, strângea și scutura așternuturile, schimba opaițul și lumânările, curăța lampa cu petrol. Fata hrănea și adăpa animalele din gospodărie, aduna ouăle de la găini, mulgea vaca.
Sădea și uda grădina, aduna fructe de pădure, ciuperci, plante și vreascuri din pădure, ajuta la culesul recoltei în câmp și în grădină, păștea vaca, caprele, gâștele și rațele, iar în timpul cositului putea chiar să ducă căpițele cu calul. Uneori prindea pește pentru a ajuta familia cu hrana.
Și acesta nu era întregul ei program! Existau și munci care astăzi aproape au fost uitate: fata ajuta la făcut turte de bălegar pentru foc, melița inul, învârtea firele pentru țesut. Se adunau peste cincizeci de astfel de treburi!
Nu degeaba se spunea în popor: „Dacă fiica are zece ani, mama nu mai are griji.” Exact ca în povestea lui Bazhov „Copita de argint”, unde Darionka, la cinci ani, știa să facă terci, să facă ordine în casă și chiar să stea singură câteva zile într-o căsuță din pădure, ocupându-se de gospodărie și lucrul de mână.
Așa arăta autonomia copiilor acum doar un veac – și aceasta este parte din memoria și puterea rădăcinilor noastre.
Autor: Ian Koreuș
59