Ce se întâmplă cu creierul din cauza filmelor și muzicii?
Noi ne bucurăm de o operă artistică. Dar nu este doar atât. În mod subconștient este asimilată mult mai multă informație: stilul de comportament al personajelor, modele de relații umane, valori, iar toate acestea se strecoară prin fraze separate, acțiuni, scene, care nu sunt întotdeauna direct legate de subiectul principal.
Istoria cunoaște exemple de folosire a artei atât în scopuri bune, cât și în scopuri dăunătoare. Prin intermediul ei se poate forma caracterul, se pot crea tipare de comportament, se pot educa generații întregi (sau, dimpotrivă, le pot degrada).
De exemplu, în aproape toate filmele (și nu doar în cele de dragoste), personajele intră fără prea multe reflecții în relații apropiate. În trecut, în filme și cântece acest lucru nu era atât de prezent. Acum comparați stilul relațiilor bunicilor voștri, apoi al părinților, apoi al celor de vârsta voastră. Simțiți tendința?
Probabil ați văzut numeroase emisiuni TV în care participanții trebuie să elimine singuri un jucător. Veți spune că aici este toată intriga. Dar gândiți-vă: printr-o astfel de abordare, în subconștient se fixează ideea că „a elimina” pe cineva din colectiv este normal, iar ideea unui scop comun este înlocuită cu „fiecare pentru sine” și așteptarea unei lovituri pe la spate. Ați observat că adesea este eliminat cel mai valoros participant, pentru că este un competitor puternic?
Astfel se subminează încrederea în dreptate și în posibilitatea de a reuși prin propriile forțe.
Câte cântece pop nu vorbesc despre faptul că „iubirea a trecut” și despre variații pe această temă! Tinerilor li se transmite ideea că iubirea este ceva instabil și că este normal să îți schimbi partenerii în timp. În realitate, are loc o substituire a noțiunii de iubire cu cea de simpatie și atracție. Acestea chiar pot trece, dar iubirea adevărată nu.
Conștient, mulți înțeleg acest lucru, dar subconștient? Pentru că puțini analizează cu adevărat textele melodiilor pop, sensul lor, iar acestea, ocolind conștiința, acționează direct asupra psihicului subconștient.
Încă un exemplu, foarte banal — în aproape toate filmele personajele beau: fie că este sărbătoare, fie durere, fie pur și simplu o conversație la masă. Noi privim și ne obișnuim să considerăm acest lucru normal…
Care este „trucul”? Faptul că ideile de depravare, competiție nesănătoasă etc. sunt prezentate în cultură nu ca teme principale, ci ca fundal — adică detalii inserate într-un scenariu interesant. Ele sunt prezentate ca reguli de comportament de la sine înțelese: „așa trăiesc toți pe ecran și în cărți!”. De aceea, le percepem ca fiind normale, fără să le mai analizăm, iar apoi copiem inconștient anumite tipare de comportament.
Conștientizarea acestui mecanism și o atitudine mai atentă față de filme, cărți și muzică poate bloca acest tip de influență.
Iar acum analizați ce se difuzează la televizor astăzi — ce tip de programare primește societatea în prezent?







ABONAȚI-VĂ