Ceaiuri fermentate din plante – fă singur

Din multe plante larg răspândite se pot prepara ceaiuri absolut delicioase.

Pentru a obține un ceai bun, acesta trebuie fermentat! Mai exact, trebuie să fie autofermentat. Vindecătorii-ierbariști care știu meserie întotdeauna frământă Ivan-ceaiul în palme, apoi strâng masa obținută în bulgări și o lasă o zi la căldură. Abia apoi o usucă.

Enzimele eliberate din țesuturile mecanic afectate ale plantei încep să transforme rapid amidonul și proteinele în substanțe mai simple și mai ușor de digerat. Și, ceea ce este important, aceste substanțe sunt solubile în apă!

De aceea, ele se infuzează ușor și nu necesită fierbere îndelungată. Desigur, proprietățile gustative ale plantei se schimbă în acest proces.

Unele plante câștigă la fermentare, altele pierd. De exemplu, menta este mai bine să nu fie fermentată. Trebuie să experimentezi mai mult, să încerci. Eu voi împărtăși cu voi ce am reușit să descopăr singur. Eforturile în această direcție sunt bine răsplătite. Odată ce vei gusta o băutură preparată de tine, vie, cu aromele verii și cu un gust uimitor, nu vei mai putea să cumperi nici măcar ceaiuri „elite” din magazine.

Desigur, în epoca noastră a tehnicii de bucătărie moderne, nu va fi nevoie să frămânți plantele în palme. Pentru aceasta există mașina de tocat electrică.

Adună plantele dorite, aerisește-le la umbră și la curent de aer, deoarece verdeața nu trebuie să fie umedă. Apoi trece-le prin mașina de tocat, pune-le într-o cratiță și lasă-le la umbră, într-un loc călduros, pentru câteva ore. Este bine să amesteci conținutul cratiței la fiecare 2–3 ore, pentru a permite oxigenului să pătrundă în straturile interne ale masei de plante.

Când planta își schimbă culoarea (de la verde la verde închis, maro sau chiar negru) și apare un miros ușor acrișor caracteristic, ea poate fi răspândită pe o pânză și plasată într-un loc cald, dar ventilat, pentru uscare – de exemplu, la mansardă. Nu permite razelor directe de soare să atingă masa fermentată. În câteva zile, ceaiul va fi gata.

Ceai din căpșuni, zmeură, coacăze fermentate

Când aduni căpșunile și începi să tai frunzele – nu le arunca, ci trece-le prin mașina de tocat, fermentază-le și usucă-le. Vei fi uimit de culoarea ceaiului la infuzare! Ceaiul va fi roșu-vișiniu, cu aroma pajiștilor înflorite și miros de propolis. Niciun prieten nu va ghici ce băutură ai pregătit. La un astfel de ceai, nu sunt necesare dulciuri, deși mierea îi va amplifica aroma.

Ceaiuri excelente se obțin și din frunza de zmeură sau coacăze. Este interesant că fermentarea estompează diferențele între ceaiuri – nu este ușor să distingi ceaiul de căpșuni de cel de zmeură: aceeași culoare plăcută, același parfum de miere.

Ivan-ceai

Ivan-ceaiul, sau kipreiul, este un alt candidat minunat pentru colecția noastră de ceaiuri. La fermentare, Ivan-ceaiul devine maro închis și emană un miros de măsline. O parte din masa pregătită poate fi uscată după fermentare, iar o parte poate fi consumată imediat ca condiment pentru legume.

Ivan-ceaiul este o plantă „masculină”. Protejează prostata de apariția adenomului și oprește diverse inflamații. Totuși, Ivan-ceaiul îngustează vasele cerebrale, deci nu exagera – dacă simți tensiune în cap, oprește consumul pentru o perioadă.

Ceai din frunze de alun (nuc sălbatic)

Alunul, la fermentare, devine aproape negru. Ceaiul are un gust ușor astringent și este o salvare pentru hipertensivi. Dacă bei ceai din 2 lingurițe de alun fermentat pe parcursul zilei (pe un pahar), presiunea va scădea cu 20–30 unități până seara.

Mai mult, alunul ajută la vindecarea venelor picioarelor și a hemoroizilor – un exemplu de remediu natural care influențează mai multe sisteme ale corpului simultan.

Ceai de mesteacăn

Ceaiul de mesteacăn este foarte util pentru bolile rinichilor, are proprietăți diuretice și antiseptice. Gustul este destul de puternic, dar te obișnuiești ușor. La început, este mai bine să bei ceaiul cu miere. Frunza de mesteacăn este densă și poate deteriora mașina de tocat, deci fii atent! Folosește funcția revers cât mai des. Este util să ofilești puțin frunza de mesteacăn înainte – astfel reduci efortul pentru mașina de tocat.

Ceai din rădăcini de lemn-dulce

Acest ceai are un gust minunat de dulce chiar și fără miere! Lemnul-dulce ajută la tuse și inflamația mucoaselor stomacului și intestinelor.

Dar trebuie să fii atent – lemnul-dulce poate împiedica absorbția calciului, potasiului și magneziului; consumul excesiv poate provoca pete albe pe unghii sau crampe dimineața la picioare. De asemenea, lemnul-dulce crește tensiunea arterială.

În doze mici, însă, are efect benefic asupra organismului, deschizând „ușile” celulelor vii pentru plantele medicinale. De aceea, este bine să adaugi lemn-dulce în orice amestec de plante pentru a accelera absorbția substanțelor vindecătoare naturale.

Din cartea: S. Gladkova „Cartea culinară a vieții”