Cei care trăiesc viaţa altora

Cei care trăiesc viaţa altora

Iată cîteva tipuri de femei care nu trăiesc viaţa lor, ci viaţa altora. Fixate pe alţii şi pierdute pe ele înşile. Uitaţi-vă atent la ele.

Veşnic prietenă

Aceasta începe în adolescenţă şi poate continua la nesfârşit.

Fata, din anumite motive nu are viaţa ei proprie. Ea nu se întîlneşte cu băieţii, nu este învitată la petreceri şi la întilniri, cu excepţia cazului „pentru companie”. Ea evită companii gălăgioase, şi chiar dacă nimireşte acolo, nu tinde să atraga atenţie asupra sa, uneori chiar stă de aparte. Ea e “călugariţă fără sutană”. Acest lucru se întîmplă din cauza unor complexe de vîrstă, stima de sine scăzută şi teama de comuncare cu băieţii.

În scopul de a compensa aceasta, ea activ se interesează de viaţa pritenelor. De obicei ea joaca rolul unui „grup de suport”.

Poate părea îndrăzneaţă şi dezinhibată, cînd nu este vorba despre interesele ei. Şi deoarece persoana modestă nu pretinde la rolul principal, se stabileşte imaginea unei fiinţe fără sex, căreia „şi aşa îi bine”.

Un atribut gratis

Ea s-a căsătorit cu un om bogat. Nu are necesitate de a lucra. De aceea ea se dedică complet soţului şi a tot cе este asociat cu el: o gospodărie impresionantă, gestionarea personalului de serviciu, copiii şi tutorii lor, primirea oaspeţilor, ieşirea în ospeţie.

Ca rezultat femeia devine un atribut gratuit al soţului.

De aceea pe la mijlocul vieţii aceste femei stau în fotoliul psihologului cu crize severe: nemulţumirea de sine, pretenţii faţă de soţ, nici o bucurie de bani...

Tovarăş de viaţă

Varianta asemanatoare cu cea precedentă, numai că soţul în acest caz este un om excepţional, carismatic.

Ea trăieţte pentru a inspira geniul. Ea se îndrăgosteşte în talentul lui şi devine însoţitoarea lui, împărtăşeşte toate ideile lui, îl inspiră, admiră, şi iarăşi, crează condiţii pentru creativitate.

Acest lucru în sine este cu siguranţă demn de laudă. Dar ... anii trec şi ea se întreabă: şi eu? Cine sunt eu? Unde sunt interesele mele, unde e viaţa mea şi auto-împlinirea? Ce vreau eu? Nu pentru el, pentru sine?

Mama veşnică

Cel mai adesea este vorba de o mamă singură.

E o eroină care s-a dedicat copiilor. Sau unui singur copil (oh, nu i-a mers săracului!). Ea trăieşte pentru el – fiu sau fiică. Sau pentru ei amîndoi. Tot sensul ei în viaţă – urmaşii. Ea va face totul ca ei să fie fericiţi. Pe lîngă aceasta ea ştie exact modul în care ei ar trebui să fie fericiţi.

Criza vine atunci cînd copiii cresc şi nu mai au nevoie de mamă. Şi ce să facă cu sine însuşi ea nu ştie. Ce este să fii mamă – ea cunoaşte, însă ce este să fii femeie – e demult uitat.

Dependentă de muncă

Aceasta poate fi o femeie pedantă, şi business-woman, căreia nu i-a mers în viaţa personală.

Ea s-a dedicat lucrului. Şi toată viaţa ei parcurge aici, la lucru. O altă viaţă ea nu are. Toate culorile şi sentimentele sunt concentrate aici.

Întotdeauna te poţi bizui pe ea. Pentru companie ea va face totul posibil.

Mereu vine în ajutor
Această persoană nu are, de obicei, familie şi viaţă personală. Şi, prin urmare, participă activ în viaţa prietenilor şi rudelor. Ea pătrunde în toate chestiunile lor, trăieşte viaţa din problemele lor, din această cauză nu doarme nopţile etc.

Pe sine înseşi ca femeie a anulat. Rolul ei – dădacă. Şi posibil a fi singura modalitate de a se simţi necesară.

A fi utilă

Ce este caracteristic pentru toate aceste cazuri? Si ce nu este în regulă? După toate, soţul, copiii, prietenii sau locul de muncă – sunt parte din viaţa noastră. Dar dacă această parte este în creştere şi Dvs. îi permiteţi să completeze şi să înlocuiască varietatea vieţii, apoi începeti să trăiti viaţa altora.

Ce e de făcut?

Puteţi începe să trăiţi, nu numai interesele altor persoane, dar, de asemenea, propriile. Sa vă faceţi griji, nu numai de greşelile altora, dar să faceţi şi pe ale dumneavoastră. Să faci greşeli proprii, deşi e mai riscant, este mult mai interesant. La orice vîrstă. Desigur, puteţi veni cu o mulţime de circumstanţe obiective, pentru a nu începe să faceţi acest lucru. Sau puteţi face o altă alegere.
Cunosc femei în vârstă de optzeci de ani care merg la întîlniri. Cunosc bunici, care au decis să meargă la cursuri de aerobică. Cunosc mame care merg la discotecă cu fiicele lor - nu pentru a controla, ci să danseze. Şi cunosc fete îmbătrânite până la maturitate.