Cînd credeaţi că eu nu privesc! – lumea văzută cu ochii copilului

Noi ne-am obişnuit să-i privim de la înălţimea noastră şi uneori ni se pare că toţi văd lumea la gel ca noi. Dar dacă privim mai atent, totul e altfel.

Cînd credeaţi că eu nu privesc, eu vedeam că aţi atîrnat primul meu desen pe frigider şi eu mi-am dorit imediat să mai pictez unul.

Cînd credeaţi că eu nu privesc, eu vedeam că aţi hrănit un cîine vagabond şi eu am aflat cît de bine e să fii bun cu animalele.

Cînd credeaţi că eu nu privesc, eu vedeam că aţi copt checul meu preferat şi am aflat că şi aceste mici detalii au un sens special.

Cînd credeaţi că eu nu privesc, eu vedeam, eu auzeam că aţi citit rugăciunea şi am aflat că există Dumnezeu, cu care pot vorbi mereu şi am învăţat astfel să am încredere în El.

Cînd credeaţi că eu nu privesc, eu vedeam că aţi preparat bucate şi le-aţi dus prietenului, care era bolnav şi am aflat că trebuie să ne ajutăm şi să avem grijă unii de alţii.

Cînd credeaţi că eu nu privesc, eu vedeam atitudinea voastră faţă de obligaţii chiar şi atunci cînd nu vă simţeaţi prea bine şi eu am aflat că trebuie să fiu la fel de responsabil cînd voi creşte.

Cînd credeaţi că eu nu privesc, eu vedeam eu învăţam lecţiile vieţii, pe care trebuia să le ştiu ca să fiu un om bun şi de succes cînd voi creşte.

Cînd credeaţi că eu nu privesc, eu vă priveam şi vroiam să vă spun: „Mamă şi tată! Vă mulţumesc pentru toate lucrurile pe care le-am văzut în timp ce voi credeaţi că eu nu priveam!”