Citim bolile după dinți... Doctorii sînt surprinși de exactitatea acestei metode

Nu numai testele, ci și... dinții pot spune despre bolile organelor interne. Unui medic dentist cu experiență îi este suficient să se uite în gura pacientului pentru a înțelege în ce stare este inima sau tractul gastro-intestinal.

Cum funcționează această metodă și este posibilă prezicerea bolilor doar prin examinarea dinților?

Mulți dintre noi cunosc sentimentul durerii insuportabile de dinți, cînd ai impresia că din cauza unei tăieturi nemiloase te doare imediat și capul, și inima și stomacul. Există mulți "oameni fericiți" pe care nu-i salvează de apariția cariilor și de alte patologii dentare, nici pasta de dinți de înaltă calitate, nici peria medicală, nici clătiturile, nici chiar vizita la dentist. Poate că nu trebuie să tratăm dinții, ci alte organe? Pentru medicii care practică metode netradiționale de tratament, nu există contradicții aici - ei știu care dinte și de ce organ este responsabil.

Deci, problemele legate de vezica biliară pot duce la pierderea unuia dintre molari (al șaptelea dinte din spate), iar caninii care te dor mereu vorbesc despre colecistită sau amenințarea cu hepatită. Dacă și există o relație dintre dinți și alte organe, de dovedit acest lucru este aproape imposibil, spune medicina academică. "Orice dinte, fiind problematic, poate da complicații altor organe", consideră chirurgul parodontal Valery Kaminsky. Dar este imposibil sa vorbim despre o relatie directa dintre fiecare dinte individual și un anumit organ. Tu decizi pe cine să crezi - medicina oficială sau concluziile "populiștilor" - dar nu face rău niciodată să știi poziția ambelor părți.

Păstrați diagnosticul după dinți

Chiar și daunele minore ale structurii dintelui pot spune foarte multe. Desigur, numai un specialist și un examen detaliat vor da o imagine completă cu privire la care dinte cu ce organ are legătură și ce problemă semnalează. Dar puteți efectua independent o examinare preliminară și puteți compara simptomele. Pentru aceasta, trebuie de luat în considerare următoarele:

1 Incisivii superiori și inferiori arată starea rinichilor, a vezicii urinare, a urechilor și a organelor sistemului reproductiv. Starea lor proastă poate indica pielonefrită cronică, cistită, otită, amigdalită, osteochondroză și chiar prostată.

2 Colții sînt responsabili de ficat și vezica biliară, semnalizînd colecistită și hepatită.

3 Molari mici (premolari) sînt plămînii și intestinul gros. Problemele cu ei pot fi cauzate de disbacterioză, colită, alergii, bronșită cronică sau pneumonie.

4 Molari mari (molari) au legătură cu stomacul, splina și pancreasul. În consecință, lista posibilelor boli provocatoare este următoarea: gastrită, ulcer, pancreatită, anemie, gaimorită, amigdalită, tulburări ale sisitemului endocrin, ateroscleroză, varicoză și altele.

5 Măselele de minte "gestionează" starea inimii, a vaselor sangvine și a intestinului subțire.

De aceea, chiar și un dentist poate ajuta în tratamentul bolilor coronariene și chiar a bolilor cardiace congenitale. Durerea articulară se reflectă în starea dinților din față ai maxilarului superior și inferior.

Dacă e să ne îmbolnăvim - atunci împreună

În cazul în care dinții se strică adesea din cauza bolilor organelor interne, atunci există și o legătură inversă: problemele de dinți duc la apariția diverselor tulburări și boli.

Se știe că durerea de dinți poate provoca dureri de cap teribile.

Chiar și cele mai obițnuite carii pot provoca migrene permanente. Problemele parodontale (gingiile) contribuie la dezvoltarea bolilor cardiovasculare, iar pulpita (inflamația nervului dentar) provoacă gastrită, colită și colecistită.

Cu privire la drepturile oficiale

Din punct de vedere al medicinii oficiale (academice), orice dinte inflamat, care este o sursă de infecție, reprezintă un pericol pentru întregul organism. "Dinții problematici (cu carii, distruși sau demi-distruși) duc la scădere generală a imunității sau la apariția unor infecții în alte organe", explică dentistul Elena Legheza. Dar legătura dintre dinți și boală nu este demonstrată întotdeauna. Putem spune cu siguranță că, avînd un dinte inflamat produsele nimeresc în tractul gastro-intestinal împreună cu toxinele. Acest lucru provoacă o varietate de boli (în funcție de starea imunității umane), de la indigestia obișnuită pînă la gastrită. Dar nici un medic stomatolog nu va face legătură între incisivi și osteohondroză.

Comentariu

Igor Molozhanov, șef al Departamentului de stomatologie terapeutică la Institutul de Medicină Tradițională din Kiev

Potrivit statisticilor, aproximativ 95% dintre oameni au carii. În dependență de ce dinte este afectat, la ce vîrstă și în ce măsură, specialistul poate diagnostica la pacient dezvoltarea unei boli grave. De exemplu, diabetul zaharat în stadiile inițiale se poate manifesta, de asemenea, ca boală a gingiilor. Medicul stomatolog poate fi primul medic care să diagnosticheze diabetul la o persoană, din acuza înrăutățirii bruște a stării gingiilor.

Un exemplu clasic de legătură a dinților cu organele interne este așa-numitul dinte ficat, cînd din cauza patologiei stomacului sau a ficatului (aceeași gastrită, pancreatită etc.) se distrug dinții. Dar medicii stomatologi cunosc și alte legături.

Există trei perioade de viață a dinților. De aceea, diagnosticul corect depinde de vîrsta pacientului.

În tulburări ale tractului gastro-intestinal și ale ficatului:

La copii de 8-10 ani sînt afectați în primul rînd dinții molari și cei frontali (primii, ai doilea, ai treilea), iar la adulți, în primul rînd se distruge al șaselea și al șaptelea dine.

În patologii ale sistemului respirator:

La copiii cu adenoizi, amigdale și polipi, primul, sînt afectați dinți unu și doi al maxilarului superior și inferior și, mai rar, caninii. La adulți, bronșita, pneumonia și chiar astmul se reflectă în dinți unu și doi de pe ambii maxilari.

Boli ale sistemului urinar:

La adolescenți și pînă la 25 de ani, de el sînt responsabili dinții patru și cinci de pe maxilarul inferior. La adulți, încep să apară boli la dinții cinci și șase de pe ambeble maxilare.