Conceptul aşezărilor ecologice din Rusia

Cerinţele de bază pentru moşie:

• Solul la moşiei trebuie să fie fertil.
• Diversitatea culturilor cultivate trebuie să acopere necesităţile familiei în alimente, şi, dacă este necesar, pentru tratament.
• Tot ce creşte pe teren trebuie să aducă profit familiei.
• Designul moşiei trebuie să fie frumos, comod şi funcţional.
• Casa trebuie să fie eficientă energetic, ecologică, autonomă de la apeduct comun, canalizare şi ar fi de dorit, energie electrică.
• Proiectarea casei trebuie să îndeplinească înclinaţiile profesionale şi creative ale familiei.

1. Mărimea terenului.

Pentru a crea un sistem natural, capabil de auto-reglementare, este necesară o suprafaţă de nu mai puţin de 1 hectar.

2. Gardul viu.

În jurul perimetrului terenului se plantează un gard viu, care va proteja zona de emisiile toxice ale vehiculelor şi întreprinderilor industriale, zgomot, eroziune acvatică şi eoliană, creînd un climat favorabil pentru întreaga zonă. Sistemul de rădăcină al gardului viu este un filtru hidro botanic pentru apele subterane şi de scurgere. Pentru ca gardul viu să devină mediul de habitat pentru insecte, animale şi păsări, acesta trebuie să se compună din trei niveluri (arbori, arbuşti, arbuşti mici şi ierburi). Gardul trebuie, de asemenea, să creeze o barieră impenetrabilă pentru oameni şi animale mari. Pentru o protecţie eficientă împotriva eroziunii eoliene, gardul viu trebuie să fie plantat de cel puţin un rînd de arbuşti şi două rînduri non-dense de copaci. Astfel, obţinem 3-4 rînduri de plantaţii cu o suprafaţă totală de 15-30 are. Gardul nu numai protejează moşia, dar este atrăgător şi funcţional, include plante melifere, cu fructe de pădure şi flori frumoase. Probabil că, în primii 3-5 ani este necesar să plantaţi aproximativ 500 de plante.

3. Zona împădurită.

Pentru a forma o biocenoză agricolă durabilă şi eficientă, care asigură echilibrul ecologic, este necesar de a crea o diversitate biologică din 300 de plante perene şi peste 100 de specii de plante anuale, majoritatea din care sunt reprezentate de specii sălbatice din flora locală. Structura acestei biocenoze agricole se constituie din plante fructifere, medicinale, tehnice şi ornamentale. Aveţi posibilitatea să creaţi o dumbravă din plante exotice pentru această localitate, cu condiţia că acestea nu vor fi distribuitori de boli şi de noi dăunători. Ajutorul reciproc natural între plante, insecte, păsări şi animale va bucura locuitorii moşiei nu numai vizual şi fonic: prin auzitul păsărilor cîntînd, dar şi va face plantele mai puternice. Acest lucru va permite să evitaţi substanţele chimice de protecţie şi îngrăşămintele minerale. Duşmanii naturali nu vor lăsa dăunătorii să se prolifereze. O astfel de diversitate a speciilor de plante se creează în termen de 3-10 ani. Zona forestieră ocupă nu mai puţin de 10-30 de are din teritoriul moşiei sau 100-300 de copaci.

4. Livada.

Un element important al biocenozei agricole este o livadă cu plantaţii pomicole. Aceasta nu numai că oferă fructe pentru oameni şi păsări, dar, de asemenea, satură aerul cu mirosul îmbătător de la flori şi fructe, atribuind terenului un aspect estetic. Este necesar să creşteţi un număr mare de pomi fructiferi în propria pepinieră din seminţe. Majoritatea pomilor dau roade mai bune la polenizarea încrucişată, iar unele plante sunt dioice (există specii numai cu flori femele şi altele numai cu flori mascule). Deci, trebuie să aveţi cel puţin cîte două exemplare din plantele selectate. Mai există şi diferite tipuri şi varietăţi: timpurii, mijlocii şi tîrzii. Astfel, trebuie să fie nu mai puţin de 3 soiuri de mere, 3 soiuri de pere, cîte 2 de cireşe şi prune. Împreună cu alţi pomi fructiferi veţi avea nu mai puţin de 25 pomi fructiferi şi mai mulţi arbuşti. În total livada va ocupa o suprafaţă de 10-20 are.

5. Grădina.

Dimensiunea optimă a grădinii, în care vor fi cultivate culturi anuale şi perene din pături mixte (inclusiv cele sălbatice utile) este de 10-20 are. Această suprafaţă este suficientă pentru a hrăni o familie din 4 persoane şi a evita epuizarea stratului fertil. De asemenea, din această suprafaţă face parte şi terenul experimental pentru creşterea culturilor netradiţionale sau folosirea metodelor noi. Grădina poate fi într-o singură locaţie sau în mai multe locuri. Trebuie să aveţi în vedere că pe poieni vor creşte ierburi comestibile (cum ar fi urzica şi lobodă), de care astăzi mulţi au uitat.

6. Apicultura.

Acolo unde sunt albine şi bondari, productivitatea tuturor culturilor înfloritoare creşte cu 1.5-5 ori. Pentru albine este mai bine să le plasaţi în locul stupilor contemporani, în scorburi. În condiţiile naturale, albinele preferă să se stabilească în găurile copacilor vii, în partea a treia lor superioară, deoarece aerul acolo este mai uscat şi hibernarea mai bună. Dacă veţi plasa albinele în scorburi, vă veţi elibera de multe necazuri pentru îngrijirea stupilor, albinele se vor îmbolnăvi mai puţin , iar mierea va fi mai gustoasă şi mai sănătoasă.

7. Rezervor de apă.

Pe un teren de 1 hectar de pe lîngă casă, pentru a crea un microclimat favorabil majorităţii plantelor, se sapă un lac cu o oglindă de apă de1.5-3 are şi o adîncime de 1.5-3 metri. Cu astfel de dimensiuni se poate forma un ecosistem stabil din plante acvatice, peşti şi păsări, care practic, nu necesită întreţinere. Rezervorul de apă măreşte umiditatea aerului, contribuind la o creştere mai bună a plantelor şi împiedică arderea lor în secetă, în timpul îngheţurilor de primăvară reduce în mod semnificativ scuturarea florilor, atrage păsări şi animale. Acesta îmbunătăţeşte aspectul estetic al terenului şi este, de asemenea, utilizat pentru scăldatul membrilor familiei, irigarea culturilor agricole, piscicultura. Cu cît mai mare este iazul, cu atît mai mari sunt eforturile întru construcţia lui , şi mai puţină întreţinere - creşte stabilitatea ecosistemului acvatic. Pentru rezervorul de apă se alege cel mai umed teren de pămînt în care umezeala de primăvară se seacă în ultimul rînd şi apele subterane sunt aproape de suprafaţă. Aria totală a rezervorului şi zonei adiacente constituie 4-6 are.

8. Prelucrarea solului şi lupta cu dăunătorii.

Pentru a lupta împotriva dăunătorilor sunt folosite elemente naturale ale biosistemului - păsările, animalele şi insectele care populează zonele împădurite ale terenului, precum şi „plantele prietenoase”. Cu cît mai mare este diversitatea speciilor din floră şi faună, cu atît mai stabil este ecosistemul şi apar mai puţine probleme cauzate de boli şi dăunători.

În aşezările ecologice pesticidele pot fi abandonate complet. Pentru controlul dăunătorilor sunt folosite elementele naturale ale biosistemului - păsările şi animalele; auto-protecţia plantelor constă în utilizarea caracteristicilor fitoncide la diferite plante, pentru aceasta se practică o plantare mixtă pe un teren.

9. Regenerarea naturală a solului.

Pentru a accelera restabilirea solurilor degradate, se recomandă:

• Compostul din viermi de origine locală. Acest lucru va stimula procesul de formare a solului şi va creşte conţinutul de humus într-un mod natural cu 2-3 ori. Ar trebui de remarcat că anume microorganismele din sol şi rîmele transformă materia organică în humus şi produc forme asimilabile de substanţe nutritive pentru plante.
• Îngrăşămîntul microbian universal sub numele „microorganisme efective” măreşte recolta, calitatea şi proprietăţile imunitare ale plantelor, îmbogăţind microflora.
• Compostarea naturală şi mulcirea solului, lăsînd frunzele uscate, blaturi şi iarbă uscată, sunt cele mai bune îngrăşăminte.

 10. Casa.

 Casa şi anexele ar trebui să fie cu o resursă ecologică pozitivă. Casa ecologică trebuie să aibă un consum redus de energie şi de apă, să fie estetică, confortabilă, la preţuri accesibile pentru cea mai mare parte a populaţiei. Ar trebui să fie prevăzută reciclarea deşeurilor biologice, utilizarea materialelor de construcţii ecologice. Casa trebuie să se încadreze în peisajul din jur şi să fie parte a ecosistemului, ci nu un scop în sine.

Construirea unei case începe după plantarea copacilor şi determinarea locul pentru ea, adică peste 2 sau 3 ani după obţinerea terenului.

Ca surse de energie regenerabile se propun turbinele eoliene, colectoarele şi panourile solare, biomasa.
Utilizarea biomasei cu condiţia recuperării ei continuă nu duce la o creştere a concentraţiei de CO2 în atmosferă. Utilizarea surselor naturale regenerabile creşte independenţa economică a locuitorilor moşiei.

Construcţii

1.  Proiectarea şi montarea eco-caselor, structurilor economice, depozitelor, infrastructurii, obiectelor pentru organizarea turismului şi altor activităţi.
2. Construirea fîntînilor, iazurilor, etc.
3. Trasarea căilor de comunicaţii: liniilor electrice şi reţelelor informaţionale.

11. Arbore genealogic.

Arborele genealogic al familiei este un simbol al neamului, care nu va fi folosit pentru nevoile tehnice. El este unul din cei mai frumoşi din zona, lîngă el omul prinde puteri, capătă energie. De regulă, este cedrul siberian sau stejarul.

12. Animale domestice.

Animalele domestice şi păsările sunt întreţinute pentru a obţine produse alimentare (ouă, lapte), lînă, forţă de tracţiune (un cal) sau pentru confort (pisica). Pentru ele, conform planului, sunt marcate zonele respective, unde ele se vor hrăni, şi facilităţi, care vor servi ca adăpost de ploaie şi de frig. Sacrificarea animalelor pentru carne la moşie nu se permite. Pentru păşunatul caprelor pot fi alocate 4-8 are sau 0.4-0.8 ha pentru cal.

13. Poiana pentru jocuri.

Serveşte copiilor şi adulţilor pentru jocuri în aer liber, precum şi comunicare cu prietenii, animalele şi păsările în aer liber. Se alocă ca minim 1 ară.

14. Foişor pentru contemplare.

Foişor sau un ungher cu bancă cu un colţ, de preferinţă cu o privelişte frumoasă pentru meditaţie şi reflecţie.

Sursa: soratniki.info