Conceptul aşezărilor ecologice din Rusia (Partea I)

În toate regiunile din Rusia au fost create sau se încearcă să se creeze aşezări ecologice, în regiunea Moscovei şi zonele învecinate au fost organizate 30 localităţi.

Juridic sunt legalizate aproximativ deja 180 de localităţi, la care sunt alocate terenuri, rezidenţii aşezărilor trăiesc conform principiilor expuse în cărţile lui V. Megre.

 Desigur, unele din ele există doar pe hîrtie, altele numai încearcă să obţină pămînt, în celelalte deja se construiesc case, sunt şi localităţi care se destramă.

Din punct de vedere juridic, aşezările sunt legalizate ca un grup de cetăţeni organizaţi într-un parteneriat non-profit şi cooperative de consum. Majoritatea aşezărilor sunt puţin numeroase, în medie, nu mai mult de zeci de familii, deşi potrivit Megre, sunt dorite aşezările, cu cel puţin 150 de familii. Aşezările sunt create în întregime pe mijloacele coloniştilor şi ei se confruntă cu obstacole birocratice enorme la repartizarea terenurilor (inclusiv din cauza imperfecţiunilor legislaţiei funciare), multe probleme apar la obţinerea statutului juridic al acestor localităţi – toate cele menţionate împiedică în mod semnificativ dezvoltarea lor. Există probleme de management: se ajunge, uneori, la un fel de sclavie, atunci cînd liderii neformali ai comunităţii, antreprenorii se transformă în feodali locali.

Cu toate acestea, există un entuziasm uimit şi perseverenţă ...

Toţi rezidenţii aşezărilor împărtăşesc o idee frumoasă despre viaţa pe pămînt şi cele mai reuşite aşezări au întruchipat ideile şi obiectivele lor în conceptul de dezvoltare.

Conceptul de creare a aşezărilor ecologice în Rusia ar putea fin întruchipat într-o imagine naţională de dezvoltare durabilă a ţării în mileniului III, care va fi eficientă în cadrul unei familii şi în întreaga ţară.

Scopul:

1. Crearea moşiilor.
2. Crearea aşezării.
3. Crearea unui eco-polis. 

Obiective: 

1. Crearea unui sistem de auto-aprovizionare a omului, cel puţin, cu produsele alimentare.
2. Introducerea tehnologiilor întru construirea caselor ecologice, pasive.
3. Introducerea pe o scară largă a sistemelor ecologice de autonomie energetică, utilizarea surselor de energie regenerabile.
4. Crearea unui nou sistem de educaţie şi de învăţămînt al copiilor, interacţiunea între copii şi adulţi.
5. Punerea în aplicare a noii abordări la menţinerea sănătăţii.
6. Crearea unui mediu, unui mod de viaţă, oferind creşterea spirituală a omului, auto-realizarea lui, atingerea fericirii. 

Etape de dezvoltare.

1. Etapa: moşia – terenuri de pămînt cu dimensiuni cuprinse între 1 - 2 hectare în proprietatea privată a familiei, care locuieşte în această zonă. Dimensiunile terenului şi forma lui trebuie să fie suficiente pentru a realiza o auto-asigurare a familiei, cel puţin, cu produsele alimentare, şi a prezenta un ecosistem durabil şi auto-suficient, în care se realizează principiul de simbioză între om şi natură.
2. Etapa: aşezare – o localitate, în care fiecare familie va locui la o moşie proprie. Aşezarea ecologică reprezintă un teritoriu cu moşii, cu infrastructura necesară, clădiri şi suprafeţe comune (şcoală, centru de afaceri, edificii sportive, instituţii de cultură, parcuri, structuri economice, etc.). Aşezările ecologice ar trebui să aibă propriile statute, care interzic dăunarea naturii ca rezultat al oricărei activităţi umane, promovează respectarea esteticii generale a aşezării, unor reguli interne, etc.
3. Etapa: eco-polis - aşezare ecologică mare sau o reţea teritorială unită de aşezări ecologice cu o infrastructură dezvoltată şi un sistem economic auto-suficient. Eco-polis are un sistem general de activităţi necesare economice şi sociale în diferite domenii (educaţie, sănătate publică). În special, eco-polis implică structuri organizatorice, financiare şi de afaceri pentru realizarea activităţii de antreprenoriat, construirea infrastructurii aşezării, asigurarea lucrătorilor sociali, promovarea pe pieţele externe a produselor colectate sau fabricate în aşezare, organizarea tranzacţiilor privind schimbul mărfurilor în cadrul eco-polisului, sprijinirea şi introducerea invenţiilor, tehnologiilor. 

Principii fundamentale ale localităţii ecologice.

Ideologie:

Aşezarea ecologică nu este o organizaţie religioasă sau politică. Eco-aşezare este, în primul rînd, evoluţia concepţiei despre lume, naşterea unei viziuni noi despre viaţă, care schimbă priorităţile şi valorile, este o evoluţie spirituală, o creaţie, o transformare a lumii din jur.

Noi trebuie să reieşim din faptul că natura înconjurătoare şi viaţa nu sunt rezultatul unei coincidenţe de circumstanţe eventuale sau acţiunilor unor civilizaţii extraterestre. Totul viu pe pămînt, de la o un firicel de iarbă pînă la un om, reprezintă un întreg armonios şi etern. Toate creaţiile sunt eterne, auto-suficiente şi se reproduc ele înseşi. Este un sistem ideal conceput, care există de milioane de ani şi va supravieţui mai multe milioane, asigurînd omul.

Pentru a participa la crearea şi la existenţa aşezării ecologice, omul trebuie să regîndească şi să schimbe sistemul lui de valori.

Asociaţia oamenilor în cadrul aşezării:
Crearea unui stil de viaţă atractiv.
Avînd în vedere activitatea eco-coloniştilor, în scopul de a preveni posibile conflicte cu populaţia autohtonă din sate, care urmăreşte principiile clasice ale agriculturii şi modului de viaţă, trebuie să creaţi o aşezare unită a coloniştilor care împărtăşesc aceleaşi idei. Pentru a fi capabili, prin eforturi comune, să realizaţi împreună un vis şi să reuşiţi să soluţionaţi probleme privind amenajarea teritoriului, construirea drumurilor; este recomandabil să creaţi aşezări din cele mai active cupluri tinere.

Pentru a face acest lucru este necesar:

1. Să primiţi în aşezare persoanele în vârstă de ______ ani.
2. În familie ar trebui să fie cel puţin o persoană cu un venit peste nivelul de subzistenţă.
3. Să întocmiţi un plan de amenajare a hectarului de pămînt.
4. Să realizaţi un test psihologic cu un număr suficient de puncte, oferind un răspuns la calităţile psihologice, morale, ideologice, religioase, spirituale ale omului.
5. Ultima, a cincea etapă este alegerea hectarului şi decizia vecinilor şi comunităţii privind alocarea terenului pentru noii colonişti, dacă aceştia satisfac cerinţele necesare.

Integrarea aşezării ecologice în condiţiile locale.

Tinerii pleacă din sate la oraş pentru mai multe motive, dar cele mai principale sunt:

1. Probleme de educaţie. Învăţămîntul secundar de calitate joasă nu poate pregăti tinerii pentru intrarea la facultate.Mai rău stau lucrurile cu educaţia profesională: nu sunt destule şcoli profesionale, în plus, învăţămîntul secundar profesional a devenit cu plată şi inaccesibil pentru mulţi oameni. Cît priveşte învăţămîntul superior, în condiţiile rurale nici nu putem vorbi la această temă.
2. Probleme cu locul de muncă.
3. Probleme cu petrecerea timpului liber.
4. Munca fizică grea, care nu aduce satisfacţie şi bucurie.
5. Lipsa de oportunităţi, posibilităţi de a realiza interesele.
6. Probleme cu serviciile medicale.

Ce oferă aşezările ecologice satelor din apropiere.

1. Introducerea noilor tehnologii agricole eficiente, agriculturi regenerative, apariţia noilor specialişti în aceste domenii.
2. Introducerea celor mai noi metode de educaţie, inclusiv profesionale.
3. Demonstrarea tendinţelor şi oportunităţilor eficiente în afaceri în afara oraşului.
4. Crearea noilor întreprinderi. Angajarea la lucru în cadrul întreprinderilor noi.
5. Organizarea petrecerii interesante a timpului liber, socializarea cu oamenii noi şi interesanţi, apariţia noilor idei, activităţi, interese, precum şi fluxul de informaţii noi.
6. Promovarea unei atitudini noi în ceea ce priveşte sănătatea, şi căile de a îmbunătăţi aceasta. Folosirea metodelor noi de tratament. Atragerea medicilor profesionişti din oraş.
7. Introducerea culturii noi, cunoştinţelor noi, sosirea specialiştilor din diferite domenii de activitate.

Sursa: soratniki.info