MOLDOVENII.MD

Constantin Furtuna «Permacultura în Republica Moldova e ceva absolut real!»

Constantin Furtuna locuiește în satul Roșu, raionul Cahul. Dragostea sa pentru grădină poate doar să ne mire: în ziua de azi tinerii nu sunt prea dispuși să se ocupe de agricultură, preferând o muncă mai ușoară. Costea considera și el prelucrarea pământului o muncă istovitoare până ce cu doi ani în urmă nu a aflat despre permacultură și n-a început s-o practice. Despre experiența sa în domeniul agriculturii naturale - fără chimie, fără udare și fără prelucrarea grea a solului Constantin ne povestește cu plăcere.

Costea, de ce ai îndrăgit premacultura?

Studiez limba engleză și deseori îmi vin turiști de peste hotare. Un băiat din Olanda mi-a povestit despre agricultura organică fără chimie și udare. Mi s-a părut foarte interesant. Am căutat informații pe Google și youtube. Ca atare îmi plăcea întotdeauna să fac ceva prin grădină, dar să prelucrezi pământul prin metoda tradițională e foarte greu și rar profitabil. De aceea tineretul și pleacă ”de la țară” – din cauza muncii ăstea istovitoare. Și înainte aveam impresia că aratul, săpatul pământului în fiecare toamnă și primăvară, ca și cultivatul, prășitul său în decursul verii e ineficient și nenormal. Și, deci, imediat am înțeles că permacultura e aceea ce căutam.

E real s-o cunoști de sine stătător, din cărți și internet?

Desigur. Așa și fac. Numai că îmi ia mult timp. De altfel, sau îți cheltui timpul ca să studiez totul singur din cărți și video, sau îți cheltui timpul ca să faci un ban și să-l cheltui pentru drum și seminar specializat. Eu în persoană am citit câteva cărți de B. Bublik și N. Kurdiumov, am vizionat pe Internet lecțiile și seminarele lor. Autorii aceștia descriu permacultura mai adaptată  la clima noastră. Am studiat și principiile lui S. Holzer, dar proiectele sale, din punctul meu de vedere, nu se potrivesc țării noastre. Ele necesită suprafețe mari, mari investiri și muncă mare. Dar, posibil, dacă voi avea un teren mai mare în câmp, voi încerca și sistema lui.

Ce rezultate ai obținut timp de doi ani în domeniul acesta?

Colosale! Eu nu săp pământul deloc. În primul an am afînat solul la o adîncime de 7 cm, fără întoarcerea plastului, iar anul acesta cu sapa sau un bețișor am făcut gropițe pentru semințe și răsad, și iată toată povestea. Eu nu duc lupta cu buruieni, nu prășesc. Ca ele să nu crească acoper pământul în grădină cu un strat gros de paie, în jur de 7 cm. Practic toate culturile pot fi sădite așa, prin paie. Da, pe alocuri mai iese câte o iarbă sau buruiană, dar asta chiar mă bucură căci s-a aflat că majoritatea buruienilor sunt comestibile și foarte folositoare organismului (loboda, păpădia, trifoiul, ș.a.). Din când în când le ”culeg” și le pun în salată.

Roada în acești doi ani nu s-a majorat, dar eu consider asta firesc, pământul trebuie să rodească atât, cât poate. În schimb practic nu ud grădina. Pe timp de secetă, o dată în zece zile ud roșiile, castraveții și varza, altfel legumele rămân mărunte.

Și cum crești cartofii?

Afân solul cu sapa, iau o cartoafă și o înfund practic de tot în pământ, pe deasupra pun 12 cm de fân. Plantez la o distanță de 30 cm, pe o suprafață de vreo 3 m2, nu mai mare. Și astfel de parcele fac atâtea, cât am nevoie, dar în diferite colțuri de grădină. E de dorit împrejurul parcelelor de semănat vîzdoage, ele resping gândacii de colorado și decorează grădină.

E reală promovarea permaculturii în Moldova?

Da, pur și simplu e necesar de explicat oamenilor avantajele sale, prin exemplu propriu. Metodele tradiționale de prelucrare a pământului degradează solul, cu fiece an eficiența lor scade. Iar practicând tehnologia fără arătură în sol rămân rădăcinile plantelor, putrezind fac canale, și acestea formează un fel de sistem de irigare capilar. Apa mult mai bine se infiltrează și se ține în sol, el obține o structură spongieră, ”de burete”. Apropo, vecinul meu, aflând de la mine despre permacultură și văzând rezultatele mele, câte puțin își schimbă stilul de prelucrare a pământului – acum deja nu sapă adânc.

De cât pământ are nevoie o familie pentru ca, practicând permacultura, să-și crescă cele necesare?

Cred că unei familii din trei persoane îi sunt necesare minim 50 de sote. Eu personal vreau să-mi iau un hectar și nici nu știu dacă-mi va ajunge. Dacă familia ține animale, atunci are nevoie și de suprafețe cu plante furajere.

Când voi avea un teren mai mare, planific pe o jumătate din acesta să plantez o livadă naturală: adică mulți pomi diverși, ceva arbori forestieri, arbuști, pomușoare; pentru parcele cu legume voi lăsa nu mai mult de jumătate din teren.

Din experiența sa vă pot spune că o persoană astfel poate întreține liber 10 sote. Ca să le acoperi cu fîn, e nevoie de vreo 80 de tucuri.

Poți da niște sfaturi începătorilor?

Ca atare încă mai învăț și eu. Aș vrea mult să reușesc în domeniul permaculturii, să țin seminare pe tema asta, să dau consultații în privința agriculturii organice, naturale, fără arătură. Mi-am făcut deja un videoblog despre permacultură în rusă, română și engleză. Pot să sfătui sădirea culturilor ținând cont de compatibilitatea sa. Pe Internet în acces liber se poate găsi tabelul compatibilității plantelor. Sădite astfel, culturile vor fi mai puțin atacate de dăunători și vor rodi mai bine.

Să țineți cont că în permacultură nu există monoculturi. Totul se plantează pe suprafețe mici, alterând și combinându-se compatibil. Variantele tradiționale când cartofii sau porumbul ocupă o jumătate din grădină aici nu se acceptă. 2-3 metri pătrați pentru o cultură e de ajuns.

Dacă aveți mult pământ, lăsați câteva sote neprelucrate, acolo firesc vor crește buruienile din semințe de anul trecut. Cosiți-le tinere, până să înflorească – să nu apară semințe noi. Fânul lăsați-l pe pământ se putrezească. Și așa procedați sezonul întreg. Treptat, pământul se va curăți. Cu timpul, 90 % din buruieni vor da locul legumelor și verdețurilor.

Permacultura e ceva absolut real! Pur și simplu începeți, încercați. Și dacă ați început – duceți-o până la capăt. Doar așa veți obține rezultatul dorit. Succese!

Sursa