Corbii: păsările care au observat omul prea mult timp (+Video)
Corbul ocupă din vechime un loc aparte în cultura umană. Această pasăre a trezit simultan teamă, respect și aproape o senzație mistică a prezenței unei inteligențe străine. Oamenii observau că corbii nu seamănă cu alte păsări. Ei urmăresc. Memorează. Studiază omul de parcă între noi ar exista o legătură mai profundă decît simpla vecinătate dintre specii.
Astăzi, etnobiologia și știința cognitivă confirmă tot mai des ceea ce multe culturi antice intuiau deja: corbii posedă un nivel neobișnuit de ridicat de inteligență.
Cercetările realizate la Lund University, în special lucrările biologului cognitiv suedez Matthias Osvath, au demonstrat că aceste păsări pot planifica acțiuni din timp, pot utiliza unelte, rezolva probleme complexe și chiar renunța la un avantaj imediat pentru un beneficiu mai valoros în viitor. Astfel de abilități erau considerate anterior specifice în special marilor primate.
Într-un experiment cunoscut, păsările trebuiau să aleagă între o recompensă imediată și un instrument care le-ar fi permis ulterior să obțină o recompensă mai mare. Corbii au demonstrat capacitatea de planificare amînată — o trăsătură considerată mult timp un semn al unei conștiințe extrem de dezvoltate.
Însă nu doar știința acordă atenție acestor păsări.
În culturile nordice, la slavi, celți, germani, popoarele Siberiei și comunitățile indigene din America, corbul era perceput drept un mediator între lumi. Era asociat cu memoria, înțelepciunea, presentimentul, observația și cunoașterea ascunsă. Corbul îi însoțea pe șamani, pe zeii războiului, pe călători și pe cei care traversau limitele lumii obișnuite.
În mitologia scandinavă, cei doi corbi ai lui Odin — Huginn și Muninn — simbolizau gîndirea și memoria. În multe culturi eurasiatice, corbul era considerat păstrător al cunoașterii vechi și o pasăre capabilă să vadă ceea ce omul nu poate observa.
Etnobiologii consideră că asemenea imagini nu au apărut întîmplător. Timp de mii de ani, oamenii au observat comportamentul acestor păsări și au remarcat abilitățile lor neobișnuite: capacitatea de a recunoaște fețe umane, de a urmări comportamentul oamenilor, de a utiliza mediul pentru rezolvarea problemelor și chiar de a transmite experiența altor corbi.
Studiile moderne confirmă: corbii pot recunoaște persoane concrete chiar și după mulți ani. Mai mult, informația despre un om periculos poate fi transmisă în cadrul grupului către alte păsări. Unele experimente au arătat că aceste păsări folosesc automobilele pentru a sparge nuci, aruncîndu-le pe carosabil înaintea semaforului și recuperînd miezul după oprirea mașinilor.
În contextul acestor descoperiri apare tot mai des întrebarea: cît de mult a subestimat omul inteligența altor specii?
Mult timp s-a considerat că gîndirea complexă reprezintă un privilegiu exclusiv al omului și al unor primate. Însă cercetările ultimelor decenii schimbă treptat această imagine. Conștiința, memoria, învățarea socială și capacitatea de planificare ar putea fi mult mai răspîndite în natură decît se credea anterior.
Din perspectiva ecologiei și etnobiologiei, acest lucru este extrem de important. Relația omului cu natura a fost construită mult timp pe ideea superiorității absolute asupra celorlalte forme de viață. Însă cu cît știința studiază mai profund animalele, cu atît devine mai evident că multe specii posedă o lume interioară complexă, structuri sociale dezvoltate și o capacitate aproape creativă de adaptare la mediu.
Corbul devine astfel un simbol.
Simbolul faptului că natura nu este „mută” și primitivă. Că alături de om au existat timp de milenii forme de inteligență pe care abia acum începem să le înțelegem.
Și poate tocmai de aceea privirea corbului provoacă și astăzi o senzație stranie — de parcă această pasăre nu doar ne privește, ci ne observă.
92