Cosmosurile civilizațiilor antice. Partea a III-a. Akkad: când eroul devine voința
Dacă cosmosul sumerian era cosmosul ordinii, iar cel egiptean cosmosul eternității, atunci Akkad ne deschide o modalitate complet diferită de a privi lumea. Aici apare pentru prima dată o civilizație pentru care nu conservarea ordinii existente și nici integrarea în ritmul etern al universului sunt cele mai importante, ci capacitatea de a depăși limitele cunoscutului. Eroul principal al lumii akkadiene devine voința. Pentru a înțelege Akkadul, nu este suficient să îi studiem orașele și conducătorii. Trebuie să simțim spațiul în care s-a născut această civilizație.
Ne întoarcem în secolele XXIV–XXIII î.Hr. Ne aflăm din nou între Tigru și Eufrat, pe teritoriul Irakului de astăzi. Totuși, dacă în lumea sumeriană privirea omului era legată de propriul oraș, de propriul templu și de propriile canale, acum în fața oamenilor se deschide un orizont mult mai larg. În sud rămân vechile orașe Ur, Uruk și Lagash. Spre nord se întind teritoriile Mesopotamiei Superioare. Dincolo de ele se ridică munții Anatoliei și ai Podișului Armenesc. La est se află regiunile muntoase ale Iranului actual. La vest încep stepele Siriei care conduc spre Marea Mediterană. Lumea devine brusc imensă. Acolo unde înainte se termina pământul cunoscut, acum începe drumul.
Pentru omul acelei epoci, aceasta a fost o adevărată revoluție a conștiinței. Noi trăim într-o lume a hărților și imaginilor din satelit și știm ce se află dincolo de orizont. Pentru locuitorul unui oraș antic însă, orizontul era limita realității cunoscute. Dincolo de el începea lumea zvonurilor, legendelor și necunoscutului. De aceea apariția Akkadului nu a fost doar un eveniment politic. Ea a schimbat însăși imaginea lumii. Pentru prima dată apare ideea că orașe diferite, popoare diferite și teritorii diferite pot face parte dintr-un singur spațiu.
Figura centrală a acestei epoci este Sargon din Akkad. Istoricii încă dezbat detalii ale biografiei sale, însă aproape toți sunt de acord asupra unui fapt: sub conducerea sa apare una dintre primele imperii cunoscute ale omenirii. Dar importanța lui Sargon nu constă doar în cuceriri. El devine simbolul unui nou tip de om. Dacă conducătorul sumerian era preocupat în primul rând de ordinea propriului oraș, conducătorul akkadian privește dincolo de orizont. El este interesat nu doar de ceea ce există deja, ci și de ceea ce se află dincolo de limitele lumii cunoscute. În aceasta constă diferența fundamentală dintre cosmosul sumerian și cel akkadian.
Arheologia dezvăluie treptat această lume nouă. Cercetătorii descoperă inscripții akkadiene pe teritorii vaste. Drumurile comerciale leagă Mesopotamia de regiunile actualului Iran, Siria, Turcia și ale Golfului Persic. Odată cu mărfurile circulă idei, tehnologii, limbi și mituri. Dacă pentru sumerieni imaginea centrală era rețeaua de canale care lega câmpurile și orașele, pentru akkadieni această imagine devine drumul. Nu este întâmplător că tocmai în această epocă lumea pare să se extindă. Spațiul încetează să mai fie o colecție de insule separate și devine o rețea de conexiuni.
Este important însă să nu reducem cosmosul akkadian la războaie și cuceriri. Dacă îl privim doar prin această prismă, ratăm esențialul. În centrul viziunii akkadiane se află ideea mișcării. Pentru sumerieni ordinea era condiția prosperității. Pentru egipteni eternitatea era condiția stabilității universului. Pentru akkadieni mișcarea devine condiția dezvoltării. Dacă omul rămâne doar în interiorul lumii cunoscute, lumea încetează să crească. Dacă îndrăznește să treacă dincolo de orizont, apar posibilități noi. Din acest motiv, Akkad poate fi considerată prima civilizație a drumului.
Acest lucru devine evident dacă ne imaginăm că trăim în acea epocă. Stăm pe zidul unui oraș și privim în depărtare. În fața noastră nu sunt doar câmpuri și canale. În fața noastră se întind spații nesfârșite. Dincolo de ele există alte popoare, alte limbi, alte mărfuri și alte cunoștințe. Lumea nu mai pare completă. Ea devine o invitație la călătorie. Tocmai această senzație diferențiază cosmosul akkadian de toate celelalte care l-au precedat.
Totodată, mișcarea nu este înțeleasă ca haos, ci ca extindere a ordinii. Aici reapare legătura cu moștenirea sumeriană. Akkadienii nu resping ordinea. Ei încearcă să o ducă dincolo de limitele orașului. Dacă cosmosul sumerian poate fi imaginat ca o grădină bine organizată, cosmosul akkadian seamănă cu un drum care leagă numeroase grădini într-un singur spațiu. În acest sens, voința devine nu o forță distructivă, ci capacitatea de a conecta lumi diferite.
Arheologii descoperă tot mai multe dovezi ale amplorii acestui proces. Practicile administrative se standardizează. Rețelele comerciale se extind. Schimbul de tehnologii și cunoștințe se intensifică. Oamenii încep să se perceapă ca parte a unei lumi mult mai mari decât înainte. Din acest motiv, Akkad reprezintă unul dintre cele mai importante puncte de cotitură din istoria civilizației. După el, ideea marilor spații nu va mai dispărea niciodată. Ea va fi moștenită de asirieni, perși, romani și multe alte popoare.
Dacă cosmosul sumerian întreba cum poate fi creată ordinea, iar cel egiptean cum poate fi păstrată pentru eternitate, cosmosul akkadian pune o întrebare diferită: cât de departe poate ajunge omul? Cât de larg poate deveni lumea lui? Unde se termină limitele posibilului? Această întrebare reprezintă inima civilizației akkadiene.
De aceea imaginea centrală a Akkadului nu este templul, nici palatul și nici măcar regele. Imaginea centrală este orizontul. Acea linie dintre cer și pământ care se îndepărtează mereu pe măsură ce omul înaintează. Spre ea este îndreptată privirea akkadianului. Din ea se naște voința sa. Tocmai de aceea Akkad a rămas în istorie ca civilizația care a transformat pentru prima dată mișcarea în destin și drumul dincolo de orizont în esența propriului cosmos.
În partea următoare a călătoriei noastre vom ajunge în Valea Indusului, unde a apărut una dintre cele mai misterioase civilizații ale lumii antice. Iar dacă pentru Akkad eroul a fost voința, pentru Harappa eroul va deveni armonia.
Autor: Валерий Катрук
ABONAȚI-VĂ 
92