Crește copilul și lasă-l să plece

Copiii pleacă… Și trebuie să accepți această condiție, trebuie să-i crești cu acest gând, trebuie să accepți asta. Ei pleacă, viața îi duce mai departe. Tu nu mai ești centrul lor. Nu mai ești stăpânul lor, ci doar un sfătuitor. Nu conduci – accepți, nu comanzi – însoțești. Nu faci planuri – respecți.

Ei au nevoie deja de o altă iubire, de un alt cuib, de alte perspective. Deja le-au crescut aripile și vor să zboare. Deja le-au crescut rădăcinile și s-au copt în interior. Furtunile tinereții au trecut, iar ei au luat cârma în mâini. Au privit viața în față și au dorit să o trăiască pe cont propriu.

Deja știu că sunt pregătiți pentru mari schimbări și pentru relații mai armonioase. Caută o iubire care să fie gata să împartă totul fără frici și reproșuri, atât în zilele bune, cât și în cele rele, o iubire care susține și ajută la atingerea scopurilor.

Iar dacă prima experiență a fost greșită, vor găsi puterea și înțelepciunea de a o lăsa în urmă și de a găsi o altă iubire, care duce spre armonie.

Rădăcinile lor nu mai încap în ghiveciul tău, nu le ajunge pământul tău ca să se hrănească, apa ta ca să-și potolească setea, protecția ta ca să trăiască.

Ei vor să trăiască în mediul înconjurător, să-și dezvolte individualitatea, să înfrunte vânturile vieții.

Ei vor să meargă pe drumul lor, știu deja cum să meargă, nu se tem de bătături, știu unde să se întoarcă. Important este să fie curați pentru un zbor înalt și pentru o conștiință limpede.

Important este să aibă o inimă sinceră, o libertate conștientă și o pasiune care nu distruge, ci în care își găsesc loc responsabilitatea și onestitatea.

Tu rămâi în interiorul lor, în fundamentul clădirii lor, în rădăcinile copacului lor, în începutul structurii lor, în adâncul inimii lor. Rămâi în urmă ca un far luminos, care permite navei să plece. În sărutul pe care îl lași, în cuvintele cu care îți iei rămas-bun, în lacrimile cu care îi însoțești…

Rămâi pentru totdeauna în ei, chiar dacă îți schimbi locul…

Elena Țîmburscaia