Criosfera: O privire la modificările extreme din spatiul cosmic
Criosfera: O privire la modificările extreme din spatiul cosmic
Gheţarii şi foi de gheaţă acoperă aproximativ 10% din suprafaţa planetei. Gheţarii marine plutitoare acoperă 11 milioane de km2 din suprafaţa Pământului şi sunt concentrate în jurul polilor planetei. Aceştia joacă un rol cheie în formarea climatului Pământului şi în viaţa numeroaselor specii de organisme vii.
În ciuda rolului important al criosferei în viaţa de pe Pământ, aceasta rămâne puţin studiată. Depărtarea şi condiţiile climatice extreme împiedică studierea gheţarilor polari. Imaginile, efectuate din spaţiul cosmic, ajuta să înţelegem mai bine procese care au loc la polile planetei noastre, şi deci să facem următorul pas în studierea climei Pământului.
Coasta de nord-est a Groenlandei în 2006. Curenţii oceanici formează desene frumoase de gheaţă. (Foto: NASA)
Gheţarii din Groenlanda. (Foto: NASA)
Marea Ohotsk în februarie 2007. Vânturile arctice reci formează dungi albe de nori şi "greblează" gheţarii într-o grămadă. (Foto: NASA)
Curente marine, “gonind” gheţarii pe suprafaţa Mării Ohotsk. Foto efectuat în februarie 2009. (Foto: NASA)
Antarctica. Gheţarii Hampton şi Morand cu "fluxuri" doboară aisbergii în apele Golfului Shokalski în 2009. (Foto: NASA) 
O crăpătură în gheţarul Pine Island la periferia pavazei glaciare din Vestul Antarcticii, care a apărut în decembrie 2000. (Foto: NASA)
Dinamica creşterii crăpăturii gheţarului Pine Island din pavaza glaciară în Vestul Antarcticii. În decembrie 2001o bucată de gheaţă s-a pornit în înotul liber. (Foto: NASA)
Potrivit estimărilor savanţilor, topirea doar a unei pavaze glaciare din Vestul Antarcticii va duce la creşterea nivelului mării cu 3 metri.
Fotografii din spaţiul cosmic. Gheaţa în Arctica în iunie 2001. (Foto: NASA)
Gheţar de şelf Eylis pe insula Ellesmere din Arhipelagul Arctic Canadian
în 2002. (Foto: NASA)
Tot ce a rămas din gheţarul de şelf Eylis în 2006.
"Mozaic" alb-albastru în colţul din stânga jos a fotografiei - apa de suprafaţă acoperită cu sloiuri de gheaţă mici. (Foto: NASA)
Aisberg B-22, care s-a desprins de la “limba” gheţarului Thwaite în Marea Amundsen (Antarctica de Vest) în 2002. Lungimea aisbergului B-22 a fost de 80 km şi lăţimea de 61 km. (Foto: NASA)
Aisberg B-22 desprins, care pleacă de la "limba" gheţarului Thwaite în mare. Foto, efectuat cu două săptămâni mai târziu. (Foto: NASA)
Aisbergul gigantic B-10, despicat de la Gheţarul Antarctic în 1980. Suprafaţa aisbergului a constituit 1000 km2, grosimea - 400 de metri. În 1995 acesta s-a scindat în două părţi. Cea mai mare parte este reprezentată pe fotografie. Mici “bucăţi” albe sunt aisbergii mici desprinzând de corpul aisbergului gigantic B-10. Această imagine a fost efectuată în septembrie 1999. (Foto: NASA)
"Mozaic" de gheaţă măritimă în Strâmtoarea Bering în februarie 2009. În stânga din jos zona deschisă de apă de mare, "înflorită" în urma dezvoltării rapide a fitoplanctonului (Foto: NASA)
Fotografia de aceeaşi parte a Strâmtoarei Bering la 11 ianuarie 2010. Fotografia ilustrează schimbările care au loc în Strâmtoarea Bering. (Foto: NASA)
Marea Labrador şi bucăţi de gheaţă plutitoare de-a lungul coastei Newfoundland în aprilie 2003. (Foto: NASA)
Aisbergul mare C-16, despicat de la gheţarul de şelf Ross în Vestul Antarcticii în 2000 şi plutitor lângă "limba" gheţarului Drygalski în martie 2006. (Foto: NASA)
Golfului Saint Lawrence, de obicei, este complet acoperit de gheată de mare, dar pe această imagine efectuată din satelit în aprilie 2008, topirea gheţii şi fluxurile de apă au creat nişte desene surprinzător de frumoase (Foto: NASA)
Sursa - priroda.su
160