Criza valorilor tradiţionale şi problema sacrală
Criza valorilor tradiţionale şi problema sacrală
Una din caracteristicile importante ale epocii moderne este criza valorilor tradiţionale, care se manifestă, printre altele, în pierderea în societate a înţelegerii comune a valorilor inerente epocilor anterioare, precum şi în schimbarea acestor valori. În ultimii ani s-a produs o schimbare dramatică a normelor sociale. Ceea ce a fost considerat ca fiind total inacceptabil cu 30-40 de ani în urmă, astăzi este văzut în ordinea lucrurilor. Aceste procese arată nişte schimbări culturale semnificative. Schimbările sunt în mare măsură legate de factorul puternic în viaţa modernă, precum consumul de masă, care presupune producerea imaginilor, care, devenind într-un sens obiect de cult, în mare măsură influenţează formarea conştiinţei publice.
Mulţi cercetători moderni, care studiază procesele sociale şi culturale, caracterizând societatea modernă, sunt de părere că suntem în pragul naşterii unui nou tip de cultură, bazată în întregime pe idei diferite despre bine şi rău, frumos şi urât, decât era caracteristic pentru cultura creştină. Alţii, din contra, cred că moartea lui Dumnezeu, proclamată la sfârşitul secolului al XIX-lea şi percepută ca un semn de lume post-creştină, de fapt, înseamnă renaşterea tradiţiei creştine după două secole, pe parcursul cărora domina ideologia Iluminismului, raţionalizând societatea, istoria, şi omul însuşi.
În societate contemporană (nu întâmplător numită cea de consum), valorile economice au o importanţă deosebită, deoarece toate sunt transferate sau, încercate să se transfere în valoare monetară. Banii acţionează ca un echivalent al altor valori umane. Noi începem să credem că cu ajutorul banilor putem procura şi toate celelalte valori. Pentru că ideologia societăţii de consum inspiră treptat oamenilor o idee simplă: totul se vinde şi totul se cumpără. Sunt vândute şi cumpărate nu numai mărfuri care fac existenţa noastră confortabilă, dar, de asemenea, frumuseţea, sexualitatea, şi chiar şi însuşi fericirea. Anume această idee ne inspiră publicitatea modernă. De fapt, acest punct de vedere nu este o simplă minciună, acesta se bazează pe ideologia economismului, care vede realitatea în funcţie de procesele şi relaţiile economice. Conform acestei ideologii, capitalul este adevărul tuturor proceselor sociale. Este logic că el dobândeşte statutul valorii principale, precum şi motivul obiectiv şi cauza acestor procese. Capitalul înlătură valorile tradiţionale, plasate pe prim plan în sistemele sociale precapitaliste.
O altă variantă a valorilor actuale prioritare într-o societate de consum sunt valorile vitale asociate cu procesul de viaţă. Cea mai importantă dintre ele este sănătatea. Această valoare este, de asemenea, de prioritate pentru majoritatea oamenilor moderni. Ca şi valorile economice, valorile vitale sunt legate de instituţiile sociale specifice menite să faciliteze punerea în aplicare a acestor valori în viaţa socială: a ajuta la menţinerea sănătăţii într-o societate cât este posibil. Aceste instituţii, în primul rând cele medicale, de asemenea, sunt legate de sport, pentru că acesta promovează un stil de viaţă sănătos. Medicina şi Sportul sunt într-o legătură directă cu cultul trupului, care nu numai că ar trebui să fie păstrat într-o anumită stare, dar şi antrenat şi dezvoltat. La categoria valorilor vitale, de asemenea, este atribuită şi plăcerea, foarte relevantă pentru timpul nostru.
De pe ecranele televizoarelor şi paginile ziarelor ni se sugerează că sensul principal al vieţii noastre constă în primirea plăcerilor, care, în cele din 
urmă, acţionează ca semne de fericire. Potrivit ideologiei moderne de consum, oamenii nu numai au dreptul la fericire, ei trebuie să fie fericiţi. În special pentru că realizarea acestei stări are toate condiţii necesare oferite de societatea de consum. Într-un cuvânt, fericirea în zilele noastre a devenit obligatorie, ea este uşor de urmărit, uitându-ne la publicitatea bunurilor (de exemplu, praf de spălat) sau show TV, care relatează despre partea casnică a vedetelor de cinema sau cântăreţilor celebri. Fericirea, prin urmare, este întotdeauna asociată cu lux şi sănătate. Aceasta din urmă de multe ori chiar prevalează asupra banilor, având capacitatea de a domina alte valori, dar într-un mod diferit, deoarece alte valori sunt dobândite nu datorită sănătăţii, ci pentru sănătate.
La valorile vitale ar trebui, de asemenea, să atribuim şi lumea naturală, deoarece aceasta este habitatul nostru. De regulă, ea devine importantă pentru noi, când se detectează o anumită lipsă. Problemele de mediu actuale ne determină să acordăm o atenţie la valoarea condiţiilor de bază necesare pentru existenţa vieţii umane: aer curat, apă, flora şi fauna, care sunt ameninţate de reducere din cauza activităţilor umane. De aceea apare respingerea tehnologismului ca ideologie, formate datorită conceptului iluminist al omului, care este chemat să facă natura domeniul activităţilor sale şi să implementeze stăpânirea completă asupra acesteia. Ecologismul modern, în schimb, susţine necesitatea de respect pentru natura, care nu este proprietatea noastră, ci a fost încredinţată nouă pentru utilizarea temporară de către generaţiile viitoare. Prin urmare, în baza respectului pentru lumea naturală şi valorificarea acesteia trebuie să fie principiul de responsabilitate faţă de generaţiile viitoare ale oamenilor, pentru care resursele naturale vor fi necesare nu mai puţin de noi înşine. Pe acest exemplu putem vedea clar cum valorile vitale se periclitează cu valorile morale.
În general, putem spune că valorile economice şi vitale sunt asociate cu atitudinea utilitaristă şi pragmatică a omului faţă de realitatea înconjurătoare.
Menţinerea funcţionării societăţii actuale presupune sacralizarea şi valorificarea consumatorului înşişi ca modalităţii de a atinge fericirea unică. Bucuria achiziţionării produselor noi şi utilizarea lor înlocuieşte omului modern toate celelalte bucurii, sau cel puţin, este pe unul din primele locuri. Prin urmare, cadranul valorilor instituţiilor sociale se formează în conformitate cu valoare absolută (consum), şi ca un element de consum trebuie să fie înţelese nu atât lucrurile înşele, cât imaginile lor. Lucru dobândeşte valoarea sa nu datorită proprietăţilor sale practice, ci datorită sensului, pe care îl găseşte cumpărătorul potenţial. Anume acest sens redă lucrurilor şi partea sacrală, care se înţelege ca apartenenţa lumii de abundenţă şi, prin urmare, capacitatea ei de a ne alătura acestei lumi.
Sursa: zelife.ru
167