MOLDOVENII.MD

Cronica schimbărilor. Semnalele viitorului. Contururile unei noi civilizații. Partea a XI-a. Când se schimbă însăși ideea de progres

În iulie 2025, micul stat himalayan Bhutan a atras din nou atenția specialiștilor internaționali în dezvoltare. Motivul a fost unul neobișnuit. În timp ce majoritatea țărilor continuă să măsoare succesul prin creșterea economică, consum și producție, Bhutan folosește de mai multe decenii un indicator diferit: Indicele Fericirii Naționale Brute. Pentru unii, acesta este doar un experiment interesant. Pentru alții, reprezintă unul dintre primele semnale că omenirea începe să caute o nouă definiție a progresului.

Timp de aproape două secole, creșterea economică a fost principalul simbol al dezvoltării. Cu cât economia producea mai mult, cu atât societatea era considerată mai prosperă. Acest model a contribuit la reducerea sărăciei, la dezvoltarea medicinei moderne, a educației, infrastructurii și tehnologiei. Cu toate acestea, în ultimele decenii a devenit evident că indicatorii economici singuri nu pot descrie în totalitate calitatea vieții. Din acest motiv au început să apară noi modalități de evaluare a bunăstării sociale.

Bhutan rămâne unul dintre cele mai cunoscute exemple. Începând cu anii 1970, țara a dezvoltat o abordare prin care succesul național este analizat nu doar prin prisma economiei, ci și prin starea mediului, coeziunea socială, patrimoniul cultural și satisfacția cetățenilor. De-a lungul timpului, această idee a depășit granițele statului și a devenit subiect de discuție în cadrul ONU și al numeroaselor forumuri dedicate dezvoltării durabile.

Dar Bhutan nu este singurul caz. În Noua Zeelandă, din 2019, guvernul utilizează conceptul de Wellbeing Budget — bugetul bunăstării. La elaborarea sa sunt luate în considerare nu doar aspectele financiare, ci și sănătatea mintală a populației, calitatea educației, coeziunea socială și impactul asupra mediului. Este unul dintre primele exemple moderne în care îmbunătățirea calității vieții este tratată ca obiectiv central al politicilor publice.

Transformări similare au loc și în Europa. Începând cu 2021, instituțiile europene au intensificat discuțiile privind inițiativa „Beyond GDP” — „Dincolo de PIB”. Ideea de bază este simplă: produsul intern brut rămâne un indicator important, dar nu poate măsura sănătatea ecosistemelor, nivelul de încredere socială, reziliența comunităților sau calitatea spațiului public. Din acest motiv sunt dezvoltate noi instrumente complementare de evaluare a progresului.

Schimbarea poate fi observată și la nivel internațional. Organizația Națiunilor Unite publică anual Raportul Mondial al Fericirii. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică dezvoltă indicatori ai bunăstării. Tot mai multe orașe și regiuni își construiesc propriile sisteme de măsurare a rezilienței și calității vieții. Toate aceste inițiative indică aceeași tendință: lumea începe să privească succesul printr-o lentilă mai largă.

Privind retrospectiv transformările descrise în această serie, observăm un fir comun. Mai întâi apare restaurarea ecosistemelor. Apoi prevenția și gândirea pe termen lung. Urmează recunoașterea drepturilor naturii și integrarea capitalului natural în economie. În mod firesc, următorul pas este reconsiderarea întrebării fundamentale: ce înseamnă, de fapt, progresul?

Tot mai multe societăți încep să răspundă diferit la această întrebare. Nu este vorba despre abandonarea economiei sau a dezvoltării tehnologice. Este vorba despre completarea acestora cu noi criterii: sănătatea oamenilor, stabilitatea ecosistemelor, încrederea socială și capacitatea de a păstra oportunitățile pentru generațiile viitoare.

Poate că acesta este unul dintre cele mai importante semnale ale secolului XXI. Pentru prima dată după foarte mult timp, omenirea începe să discute nu doar cât produce, ci și de ce produce.

Dacă secolul XX a fost epoca accelerării, secolul XXI începe să devină epoca reflecției.

Iar acest proces poate fi observat deja în cele mai diferite colțuri ale lumii — de la Bhutan și Noua Zeelandă până la instituțiile europene și organizațiile internaționale.

Nu o renunțare la progres.

Ci o căutare a unei definiții mai mature a acestuia.