MOLDOVENII.MD

Cronica schimbărilor. Semnalele viitorului. Contururile unei noi civilizații. Partea I. Clima nu mai este o chestiune de bunăvoință

În cea mai mare parte a istoriei moderne, omenirea a privit clima ca pe ceva exterior existenței sale. Secetele alternau cu inundațiile, perioadele reci erau urmate de perioade mai calde, iar toate aceste fenomene păreau să facă parte din ordinea naturală a lumii. Chiar și atunci când știința a început să demonstreze tot mai clar influența activităților umane asupra sistemului climatic, reacția politică a rămas mult timp în sfera angajamentelor voluntare. Statele organizau conferințe internaționale, semnau acorduri și anunțau obiective ambițioase pentru următoarele decenii. Totuși, în spatele acestor inițiative exista o presupunere tacită: politica climatică rămânea o alegere. Fiecare guvern decidea cât de serios își asumă promisiunile și cât de rapid dorește să acționeze.

În ultimii ani însă a avut loc o schimbare cu implicații care depășesc cu mult domeniul mediului. Clima începe să fie tratată tot mai des nu ca o temă de dezbatere politică, ci ca o chestiune de responsabilitate juridică. Instanțele internaționale, tribunalele naționale și diferite instituții de drept contribuie la apariția unei noi realități în care schimbările climatice nu mai depind exclusiv de bunăvoința statelor. În centrul discuției apare noțiunea de obligație. Dacă în trecut promisiunile climatice erau percepute în principal ca declarații politice, astăzi se discută tot mai mult despre răspunderea pentru lipsa de acțiune și pentru consecințele acesteia.

La prima vedere, această transformare poate părea una strict juridică. În realitate însă, ea reflectă o schimbare mult mai profundă. Timp de două secole, dezvoltarea industrială a fost construită pe ideea că natura reprezintă un fundal aproape inepuizabil pentru creșterea economică. Impactul asupra mediului era recunoscut, dar de cele mai multe ori era considerat secundar în raport cu dezvoltarea infrastructurii, a industriei și a comerțului. Astăzi această perspectivă începe să se schimbe. Tot mai multe state, organizații și comunități înțeleg că stabilitatea climatică nu este un beneficiu suplimentar, ci una dintre condițiile fundamentale ale funcționării societății moderne.

La fel de important este faptul că atenția nu mai este îndreptată doar către guverne. În centrul dezbaterii publice apar companii multinaționale, instituții financiare, proiecte energetice și mari investitori. O întrebare care până nu demult era rar formulată începe să capete importanță: cine răspunde pentru deciziile ale căror efecte se vor vedea peste zeci de ani? Această întrebare schimbă însăși logica guvernării și a dezvoltării economice. Dacă odinioară succesul era măsurat în principal prin creștere economică și eficiență imediată, acum se discută tot mai mult despre consecințele pe termen lung ale deciziilor luate în prezent.

Este interesant că această evoluție reflectă și o schimbare mai amplă a relației dintre om și natură. O mare parte a secolului XX a fost dominată de convingerea că progresul tehnologic va permite controlul complet al proceselor naturale. Astăzi devine evident că puterea tehnologiei este uriașă, dar nu elimină limitele impuse de sistemele naturale. Schimbările climatice au devenit unul dintre primele fenomene globale care obligă societatea să regândească raportul dintre dezvoltare și responsabilitate.

Desigur, nimeni nu poate spune cu certitudine cât de repede vor transforma aceste procese lumea în care trăim. Istoria oferă numeroase exemple în care marile schimbări au avut nevoie de ani sau chiar decenii pentru a produce efecte vizibile. Totuși, deja se observă că însăși ideea de responsabilitate începe să se extindă. Dacă în trecut statele răspundeau în primul rând pentru securitatea propriilor frontiere și pentru bunăstarea propriilor cetățeni, astăzi apare treptat noțiunea unei responsabilități mai largi — față de generațiile viitoare și față de sistemul global din care fac parte toate societățile.

Poate că acesta este unul dintre cele mai importante semnale ale epocii noastre. Nu se schimbă doar politica climatică. Se schimbă însăși definiția responsabilității în secolul XXI. Unele probleme devin prea importante pentru a rămâne exclusiv în sfera preferințelor politice. Iar clima pare să fie primul exemplu major al transformării unor obligații morale în norme juridice și instituționale.

Dar dacă clima devine obiect al responsabilității internaționale, apare o nouă întrebare.

Ce se întâmplă cu acele spații ale planetei care nu aparțin niciunui stat?

Timp de secole, omenirea a împărțit lumea în teritorii, frontiere și zone de influență. Totuși, există regiuni care nu pot fi considerate proprietatea nimănui. Oceanul aflat dincolo de jurisdicțiile naționale a rămas multă vreme unul dintre ultimele spații ale lumii guvernate de principiul utilizării aproape libere.

Acea epocă începe acum să se încheie.

Pentru prima dată, statele construiesc mecanisme colective de protecție pentru vaste întinderi marine care aparțin în același timp tuturor și nimănui.

Despre această transformare va fi vorba în partea a doua a „Cronicii schimbărilor”.

Pentru că, după ce începe să își asume responsabilitatea pentru climă, omenirea învață treptat să își asume responsabilitatea și pentru patrimoniul comun al planetei.

Autor: Валерий Катрук