Cugetări despre schimbările climatice și nu numai. Viitorul blocaj climatic: scop și mijloace

Astăzi problemele climatice alarmează întreaga planetă. Se schimbă clima, temperaturile cresc întruna și asta amenință întreaga populație a Terrei. Savanții presupun, că unele orașe și chiar țări întregi ar putea fi înecate, dacă topirea ghețarilor arctici și antarctici va deveni ireversibilă.

Desigur, încălzirea globală nu este un mit, dar să fie oare totul așa de simplu în această chestiune? Oare, plus la cei climatici, nu există și alți factori – politici, sociali, economici? Încercăm să răspundem la aceste întrebări.

Atmosfera fierbinte a summit-ului climatic

Multe personalități publice din diverse țări ale lumii tot mai des se expun pe marginea acestei probleme, apărute în fața omenirii. Problema nu este simplă și nici așa de univocă, cum încearcă să o prezinte unii ”ecoactiviști”. Nu întotdeauna esența probleme se află la suprafață, și nu întotdeauna noi vedem adevăratele ei rădăcini.

Problemele ecologice și climatice au apărut demult, dar în prezent au căpătat o actualitate ontologică deosebită. Recent în capitala Scoției Glasgow s-a desfășurat summit-ul internațional, consacrat problemelor climatice. El a trezit un interes viu în lume nu doar pentru că s-a discutat această problemă majoră, dar și pentru că la el au participat personalități publice importante și iconice. Participanții la summit-ul COP26 au semnat un acord final, scopul căruia este reducerea maximă a emisiilor de gaze cu efect de seră către a. 2030 . Documentul va intra în istorie ca Pactul climatic Glasgow.

Iată punctele lui principale:

Reducerea treptată a volumelor de cărbune utilizat, pentru natură el fiind cel mai distrugător tip de combustibil,

Analizarea, cu regularitate, a muncii efectuate,

Majorarea ajutorului financiar țărilor sărace și în curs de dezvoltare în scopul combaterii schimbărilor climatice.

Deși numărul țărilor prezente la summit era impunător – au participat lideri din peste 120 de state, prezintă interes faptul, că nu au fost reprezentate unele țări mari, de poziția cărora depinde în mare parte ecologia planetei, spre exemplu – conducătorii Rusiei și ai RPC.

Unele țări-participante la summit au expus un punct de vedere aparte și au dorit să implementeze restricții și reforme economice limitate ca număr și proceduri. Printre altele, este vorba despre un stat economic puternic cum este India, economia căreia azi este a treia în lume - și ca putere, și ca volum de emanații nocive în atmosferă.

Opinia specială, expusă de India, are și o motivare. Din spusele lui Bupender Yadawa, ministrul indian al mediului, țările în curs de dezvoltare nu pot promite că vor renunța la combustibilii fosili, în timp ce au pe agendă strategia dezvoltării și eradicarea sărăciei. Și aici trebuie să menționăm,că limitarea extracției de combustibili fosili, cărbune,petrol, gaze este pusă în prim-plan de luptătorii contra încălzirii globale a planetei.

Acum șase ani, la summit-ul din Paris, consacrat și el problemei în cauză, s-a stabilit că temperatura globală nu trebuie să fie mai mare de 1,5 grade Celsius, însă azi se vorbește deja despre imposibilitatea stopării încălzirii planetei în aceste limite.

În discursul de încheiere, președintele summit-ului Alok Sharma și-a exprimat regretul pentru faptul, că rezultatele nu-i satisfac pe toți, dar potrivit lui este extrem de important să protejăm ceea ce am reușit să obținem. Boris Johnson, premierul Marii Britanii, și-a exprimat speranța că summit-ul Glasgow va deveni începutul sfîrșitului încălzirii globale.

«În anii imediat următori avem de făcut foarte multe, însă prezentul acord este un mare pas înainte și cel mai important – este primul în istorie tratat internațional de eliminare treptată a cărbunelui, prima foaie de parcurs pentru menținerea încălzirii globale în limitele de 1,5 grade Celsius », - a spus el.

Dar ministra mediului din Elveția Simonetta Sommaruga a numit scandaloase rezultatele summit-ului: «Repetarea multiplă a frazei "1,5 grade Celsius " nu are sens, dacă tratatul nu precizează cum anume poate fi atins acest obiectiv».

Verigile aceluiași lanț

Că clima se schimbă și încălzirea chiar este reală acceptă mulți savanți care studiază direcția dată. Dar oare încălzirea planetei este rezultatul impactului antropic? Să fi influențat factorul uman în așa măsură aceste coliziuni climatice, sau poate există și o altă opinie în această problemă?

Desigur există, căci pot fi evidențiate două întrebări odată. Chiar așa de fatal este rolul omenirii în schimbările climatice? De ce problema în cauză a devenit așa de acută anume acum? Oare nu există aici niște acțiuni motivate, în spatele cărora stau anumite elite mondiale? Care regiuni ale planetei vor fi primele lovite de rezultatele summit-ului și cum este legat acest fapt de tendința comună a digitalizării, «covidizării» și dezindustrializării lumii civilizate?

De ce pandemia, criza ecologică, dezindustrializarea, problemele migrației, ale rasismului alb, ale transformării postindustriale în Occident, sporirea rolului țărilor lumii a treia și, desigur, desacralizarea societății noastre , spălarea valorilor tradiționale au ieșit în avanscena istoriei, practic, în același timp?

Încercăm să răspundem la aceste întrebări, deși poate cineva va fi uimit de faptul, că autorul leagă într-un tot întreg problemele climatice și desacralizarea societății, rasismul și dezindustrializarea, pandemia și transformările sociale.

Astăzi prin mass-media, prin deciziile unor state, guverne și organisme publice în toată lumea este insuflat următorul punct de vedere. Fără revoluția verde schimbările climatice amenință planeta cu imigrare masivă și sărăcie, deoarece cataclismele se îndesesc, cererea pentru energie crește odată cu populația și bunăstarea. Practic, lumea întreagă, influențată de mass-media controlată dintr-un singur centru, a subsemnat concluziilor unor savanți despre aceea, că încălzirea este provocată de om, și numai omul o poate stopa. Vedem cum dictatul unui punct de vedere devine axiomă civilizațională și criteriu al fiabilității sociale și politice.

Lumea este literalmente zombificată de aceste declarații, care-s prezentate ca o constatare fermă a faptelor ce nu suportă obiecții. În general, a și devenit obișnuită circumstanța că în dialogul social au dispărut punctele de vedere alternative. Probabil, degrabă pentru ele vor urma pedepse dure și persoanele, cercetătorii care nu vor corespunde poziției comune a elitelor, tendințelor venite de sus, vor deveni niște izgoniți social-politic.

Reieșind din încercarea de a stabili un control total asupra omului, digitalizarea totală și unificarea totală a lumii, ne putem închipui cu ce se pot termina toate. În general, cum s-a exprimat unul dintre cercetătorii problemei date, degrabă lumii îi va fi propus un blocaj climatic. Deja azi, cu trimitere la teoriile lui Darwin și Freud, omenirea a fost egalată cu regnul animal, după care, posibil, se va vorbi despre vina exclusivă a omului în distrugerea universului.

Nu vă pare stranie și radicală o atare declarație? Dar este viitoarea realitate! Discipolii de la Hollywood ai elitei mondiale demult fac lobby acestei poziții, prin intermediul cinematografiei și a televiziunii. Amintiți-vă de filmele de genul ”Planeta maimuțelor”, în care un om rău necugetat se ciocnește de rezistența justă a primatelor morale, spirituale și corecte. În general, cineva demult a decis să curețe harta lumii și a istoriei de actuala omenire, și ce e mai trist – acel cineva conduce azi lumea.

Omul este copilul planetei, nu stăpînul ei

Dar să revenim la tema studiului nostru și la întrebarea dacă încălzirea globală este urmarea factorului antropic. Adică, este oare vina omului? Pentru orice ecologist licențiat răspunsul este evident. E ridicol și absurd să postulezi asemenea adevăruri și axiome. E ca și cum ai acuza furnicarul de distrugerea biocenozei pădurii. E ca și cum ai acuza sporii ciupercilor de eroziunea solului sau lăcustele – de nimicirea pădurilor în Africa.

Multe lucruri omenirea și le-a închipuit, și acum le crede cu adevărat. Spre exemplu, teoria marii explozii, care a creat universul, sau teoria panspermiei, aduse chipurile pe planeta noastră din cosmos, sau teoria călătoriilor în timp, la modă azi și promovată de Hollywood, televiziune și internet…

Adică, omenirea se tot amăgește, iar rătăcirea și denaturarea adevărului demult a devenit trăsătura comună a vremilor noastre. Teoria schimbărilor climatice în urma factorului antropic face parte din acest șir. Dacă cugetăm, devine clar că încălzirea nu este provocată de om, omul nu poate schimba semnificativ clima planetei, cel puțin înainte de a începe un măcel nuclear, omul este o figură prea neînsemnată în aceste jocuri ale universului. Dar la ce le trebuie elitelor să insufle aceste postulate în conștiința maselor, care și așa duc povara diferitor probleme social-politice și economice.

Desigur, viața omului este legată de planeta noastră, ea este casa noastră, grădina și livada. Mama și cetatea noastră. Deși la scara istoriei și a timpului universului, omul este un prunc apărut nu demult, el a schimbat multe pe planetă, însă asta ține de alte aspecte. El a schimbat planeta, a creat aici sfera comunității umane, a.n. noosferă. Această noțiune a fost introdusă de cel mai mare savant rus Vladimir Vernadschii. El subînțelegea prin noosferă relațiile reciproce societate – natură, în limitele cărora activitatea omului devine factorul determinant al dezvoltării (sfera dată mai este numită ”antroposferă”) . Noosfera este un stadiu relativ nou, superior al evoluției biosferei, formarea căreia este asociată cu dezvoltarea societății, care influențează profund procesele din natură.

Potrivit lui Vernadschii , «în biosferă există o forță geologicăenormă, poate cosmică, acțiunea planetară a căreia de obicei nu este luată în seamă în închipuirile despre cosmos. .. Această forță este rațiunea umană, voința organizată și năzuința omului ca ființă socială ».

Desigur, omul influențează planeta. Dispar pădurile, devin poluate apele, dar să schimbe structura planetei ca habitaclu omul nu este în putere. El poate, să zicem așa, să strice aerul, dar nu să-l otrăvească, căci la scară planetară omul este încă un prunc, la scara Cosmosului el este doar o amibă cu rațiune, care încearcă să iasă dincolo de cadrul predestinației sale.

Iar Planeta este un organism gigantic viu, în care este pus un algoritm foarte puternic, necunoscut deocamdată omului, care posibil poate judeca și simți. Geologul C.Briulov scria: «Geologia care studiază istoria Pămîntului, în aplicarea-i practică aduce roade, care îi ajută omului să depășească greutățile existenței». Noi studiem viața mamei noastre – planeta Pămînt și în procesul studierii facem concluzii importante.

Ea, Planeta, s-a dezvoltat miliarde de ani. Ea respira în propriile ritmuri. Miliarde de ani, într-o permanentă luptă a forțelor geologice, climatice interne și externe s-a format chipul planetei noastre, Și azi vulcanismul, solarizarea, apa, gheața și vîntul își continuă marea activitate alchimică. Și omul devine o forță geologică, dar deocamdată fără a avea posibilitatea să afecteze existența planetei – e prea mic pentru aceasta. El se alimentează din resursele ei așa cum pruncul suge laptele matern, dar nu e în stare să-și influențeze mama. Mama trăiește cu propriile ritmuri și propria predestinație. Ea își are soarta ei, copilul – pe a sa, dar noi suntem interconectați karmic în această veșnică căutare a sensului și a existenței.

***

Despre viața climatică a planetei și transformările ei vom vorbi în continuare. Ne vom opri la istoria planetei, vom arăta cum s-a dezvoltat și s-a schimbat ea pe parcursul miliardelor de ani de transformări alchimice a misiunii sale cosmice predeterminate de Rațiunea Supremă și de Univers.

Acum însă, în încheierea primei părți a articolului, vom menționa un singur lucru. Și anume faptul, că clima planetei s-a schimbat mereu, cu regularitate. De ce? Probabil, ține de ritmurile naturii , de suflul Soarelui și cel al Universului. De faptul precesiunii și a activității vulcanice a magmei, de mișcarea plăcilor tectonice și de încălzirea nucleului planetei, a soarelui ei intern. Azi noi strigăm despre încălzire, dar ea s-a produs nu o singură dată, inclusiv în vremile în care pe planetă existau mult mai puțini oameni, ca acum. După perioadele glaciare întotdeauna au urmat perioadele interglaciare.

Întreaga istorie a Terrei constă din jocurile climatice permanente ale Universului și ale planetei. Dar actualele elite mondiale încearcă să facă din ele o istorie de groază, sensul căreia îl vom explora în partea a doua a articolului nostru.

Veaceslav Matveev

Sursa: noi.md