Cultura negativității

Haideți să ne amintim programa școlară, să zicem, de literatură. Și să începem, de exemplu, cu clasicii. Ce studiem la școală? Povestea unui suicid – cel al Annei Karenina. Soarta rafinată și tristă a unui criminal – Raskolnikov. Sau, în clasele primare, povestea despre viața chinuită, nefericită și singuratică a lui Cuțu (Kashțanka)... Dacă analizăm bine, încă de pe băncile școlii se implementează în noi cultura negativității. La o vârstă fragedă, aflăm despre suferințele, frica și durerile umane.  

Dar ce putem spune despre istorie? În afară de războaie și revoluții, ea este plină și de senzații teatrale, de schimbări de curente artistice, de transformări ale modei... Își amintește cineva o lecție de istorie în care profesorul să fi povestit, să zicem, despre *Sezoanele Rusești* de la Paris? Eu, unul, nu-mi amintesc.  

Psihologul Mihail Labkovski:

– După părerea mea, cultura noastră este din start impregnată cu mult negativism. Este suficient să deschidem televizorul pentru a ne convinge: pe un canal rulează o dramă lacrimogenă, pe altul – un film greu despre război, iar pe al treilea – o emisiune despre cele mai terifiante probleme sociale. La școală, la orele de literatură, studiem opere tragice ale unor mari scriitori, dar cu o viziune pesimistă asupra vieții.  

Dacă comparăm programa școlară rusească cu cea occidentală, diferențele devin evidente. La noi, se consideră că trebuie să învățăm clasicii încă de la o vârstă fragedă. Nu este nimic rău în asta, cu excepția faptului că unele opere clasice luminoase și pozitive sunt ignorate. Nimeni nu se întreabă dacă *Frații Karamazov* este o lectură potrivită pentru adolescenți. Toate acestea creează o melancolie latentă și un pesimism difuz. Problema există și trebuie recunoscută.  

Din cauza faptului că negativismul este atât de adânc înrădăcinat în cultura și mentalitatea noastră, mulți vor obiecta. De exemplu, unii sunt convinși că partea pozitivă a vieții este ceva superficial. Oamenii nu pot fi mereu fericiți, iar optimismul și bucuria sunt semne de naivitate sau prostie. O persoană profundă și serioasă trebuie, inevitabil, să sufere. Acest lucru este greșit. Starea normală și sănătoasă a unei ființe umane este una optimistă.  

Dacă viața noastră este una singură, merită oare să o irosim pe negativitate? Le recomand celor care preferă cinismul în locul optimismului să-și revizuiască punctul de vedere. Gândirea pozitivă nu a făcut pe nimeni să pară prost. Cu cât gândim mai pozitiv și avem încredere în noi și în circumstanțele favorabile, cu atât ne programăm pentru succes. Același principiu se aplică și negativismului: cu cât ne convingem mai mult că totul este rău, cu atât mai des acest „rău” se întâmplă în viața noastră.  

Cum să fii fericit într-o lume plină de probleme?

Buletinele de știri zilnice nu oferă motive de bucurie: războaie, atacuri teroriste, creșteri de prețuri – toate acestea se întâmplă aici și acum. Și nici în familie lucrurile nu merg perfect, ca să nu mai vorbim despre muncă. De unde vine tot acest negativism? Dintr-o realitate nu tocmai pozitivă...  

Psihologul Mihail Labkovski:

– Conștiința noastră determină comportamentul, ambițiile și așteptările noastre de la viață. Negativitatea cotidiană, cu care, din păcate, ne confruntăm zilnic, se imprimă rapid în conștiință și influențează acțiunile noastre. Apare un cerc vicios: asimilând evenimente negative, acumulăm emoții negative. Dar acest cerc poate fi rupt, lucrând asupra centrului său – propria conștiință.  

Psihologii consideră că sentimente precum fericirea sau tristețea sunt în mare parte interne și subiective. Exceptând cazurile de tragedii personale grave (cum ar fi pierderea unei persoane dragi), starea noastră de spirit nu depinde de circumstanțele externe.  

Unii cred că suferințele oferă o anumită profunzime omului. Dar dacă ne imaginăm o persoană care suferă neîncetat, de exemplu, din cauza unei dureri de dinți constante, vedem că această suferință îl distrage de la orice altceva. În loc să gândească și să acționeze, el se concentrează exclusiv pe problemă. Negativismul spiritual și pesimismul general reduc, de obicei, interesele unei persoane la un cerc extrem de restrâns.  

Negativitatea – un diagnostic?

Este greu să îți schimbi natura. Dacă ești obișnuit să fii nefericit, morocănos și iritat, va fi dificil să devii altfel. Dar șanse există pentru toată lumea, iar totul depinde de voință.  

Psihologul Mihail Labkovski:

– Negativismul nu doar că face viața dificilă, dar poate avea consecințe grave, cum ar fi depresia. Este important să identificăm cauza pesimismului, deoarece ea poate dezvălui probleme mai profunde. O conștiință negativă este un simptom al unei stări deviante de la normă, deși, din păcate, foarte răspândite.