MOLDOVENII.MD

Cum a fost creată limba ucraineană

"Adevărul nu este niciodată dulce", - a declarat recent Irina Farion, prezentând la primul canal al Radioului Național din Ucraina ultima sa carte despre limba ucraineană. Și la acest capitol nu putem contrazice pe deputata bine-cunoscută din Rada Supremă. Pentru personalități conștiente din mișcarea naționalistă ucraineană adevărul întotdeauna va fi amar. Deoarece activiștii nu sunt de acord cu el. Cu toate acestea ei trebuie să cunoască acest adevăr. Inclusiv și despre limba ucraineană . Pentru Galicia acest lucru este deosebit de important,  Mihail Grușevski însuși a recunoscut acest fapt.

"Activitatea legată de limba și în general activitatea cu privire la dezvoltarea culturală a poporului ucrainean, a fost realizată în principal pe baza Galiciei", - scria el.

Asupra acestei lucrări, scrise la începutul jumătății a doua din secolul XIX-lea, ne vom opri mai detaliat. Galicia atunci făcea parte din Imperiul Austriac. Prin urmare, Rusia pentru locuitorii Galiciei a fost o străinătate. Dar în ciuda acestui fapt, limba literară rusă nu a fost considerată ca străină în ținut. Rutenii din Galicia o percepeau ca limba rusă comună pentru toate părțile Rusiei istorice, și prin urmare, pentru Rusia din Galicia.

La Congresul oamenilor de știință ruso- galicieni, care a avut loc în 1848 în Lvov, a fost luată o decizie cu privire la necesitatea de a curăța limba populară de polonisme, ceea ce a fost considerat ca o apropiere treptată a dialectelor galiciene la normele literare ruse. "Rușii au început de la cap, iar noi vom porni de la picioare, și mai devreme sau mai târziu ne vom întâlni la inimă", - a declarat la Congres eminentul istoric galician Antoni Petrușevici. În limba literară rusă au creat în Galicia savanții și scriitori, au fost publicate ziare și reviste, editate cărți.

Toate acestea nu-i plăceau autorităților austriece. Nu fără motiv ele s-au temut că apropierea culturală cu statul vecin ar atrage după sine apropierea politică și, în cele din urmă, provinciile ruse ale Imperiului (Galicia, Bucovina, Regiunea Transcarpatia) vor declara în mod deschis dorința de a se reuni cu Rusia.

Și apoi au inventat și rădăcini pentru  limba ucraineană

Viena a împiedicat puternic legăturile culturale ruso-galiciene. S-a încercat de a influența galicienii cu înduplecări, amenințări și mite. Când acestea nu au avut nici un efect, puterea a trecut la măsuri mai energice. "Rutenii (astfel autoritățile din Austria au numit rușii din Galiția), din păcate, nu au făcut nimic pentru a separa în mod corespunzător limba lor de cea rusă, așa că guvernul a trebuit să preia inițiativa în acest sens", - a declarat guvernatorul Galiciei, ales de Franz Joseph, Aghenor Goluhowski.

La început, autoritățile au vrut pur și simplu să interzică utilizarea alfabetului chirilic în regiune și să introducă scrisul ruso-galician în latină. Dar indignarea rutenilor a fost atât de mare, încât guvernul a dat înapoi.

Lupta împotriva limbii ruse a devenit mai sofisticată. Viena a participat la crearea mișcării "rutenilor tineri". Tinerii le-au numit nu din cauza vârstei, ci din cauza renunțării la opiniile "vechi". Dacă rutenii "vechi" au considerat rușii și ucraineni o unică națiune, apoi rutenii "tineri" au insistat asupra existenței unei națiuni independente rutene (termenul ucraineană a fost lansat mai târziu). Iar o națiune independentă ar trebui, desigur, să fi avut și o limbă literară independentă. Sarcina de a compune o astfel de limbă a fost pusă în fața  rutenilor "tineri".

Ucrainenii au crescut împreună cu limba ucraineană

Ei au reuși cu greu. Deși autoritățile au oferit sprijinul deplin mișcării, aceasta nu a avut nici influență în popor. "Tinerii" ruteni au fost priviți ca trădători, servilii lipsiți de scrupule ai guvernului. În plus, mișcarea s-a compus din oameni, de obicei nesemnificativi în sensul intelectual. Despre faptul că astfel de activiști vor fi capabili de a crea și a răspândi în societate o nouă limbă literară, nu putea fi nici vorbă.

În ajutor au venit polonezii, ai căror influența în Galicia la acel moment a fost dominantă . Fiind rusofobi înverșunați, reprezentanți ai mișcării poloneze au văzut un beneficiu evident pentru sine în dezbinarea națiunii ruse. Și au participat activ la încercări lingvistice zadarnice ale tineri ruteni. Toți funcționarii polonezi, profesori, învățători și chiar și preoții catolici s-au implicat benevol în filologie, nu cea mazuriană sau poloneză, ci exclusiv rusă, pentru ca cu ajutorul trădătorilor ruși să fie creată o nouă limbă ruso-poloneză", - reamintește o personalitate publică importantă din Galicia și Regiunea Transcarpatia Adolf Dobrianski.

Datorită polonezilor, treaba a mers mai repede. Alfabetul chirilic a fost păstrat, dar "reformat", pentru a-l face neasemănător cu cel adoptat în limba rusă. Drept bază a fost luată așa - numita"kulișivka" (una dintre versiunile alfabetului ucrainean- trad.) inventată cândva de ucrainofil Pantelimon Kuliș, cu același scop - de a distanța ucrainenii de la ruși. Din alfabet au fost scoase literele: ы, э, ъ , dar incluse cele lipsite în gramatica rusă: є și i.

Ca populația ruteană să accepte modificările, alfabetul "reformat" printr-o dispoziție a fost introdus în școli. Necesitatea introducerii inovațiilor a fost motivată prin faptul că subiecților Împăratul austriac "este mai bine și mai sigur să nu folosească ortografia utilizată în Rusia".

Este interesant că împotriva acestor inovații s-a opus inventatorul însuși de "kulișivka", care cu timpul a renunțat la mișcarea ucrainofilă. "Jur, - a scris el
"tânărului rutean" Omelian Partișki, - că în cazul în care polonezii - leșii - vor tipări în ortografia mea pentru a sărbători dezbinarea noastră cu Marea Rusie, dacă ortografia noastră fonetică nu va fi prezentată ca ajutor pentru a lumina poporul, ci ca un steag de ostilitatea noastră față de Rusia, atunci eu care a scris în ortografia proprie, în ucraineană, voi imprima în ortografia etimologică veche. Adică la noi acasă vorbim și cântăm în felul diferit, însă dacă vom ajunge la extreme, chiar și atunci nu vom permite să fim dezbinați. Soarta crâncenă ne-a despărțit mult timp, spre unitatea rusă am înaintat pe un drum sângeros, prea scump, și acum sunt inutile încercările poloneze să ne despartă".

Dar polonezii au ignorat opinia lui Kuliș. Ei au avut nevoie anume de discordia rusă. După scrisul a venit rândul lexicului. Din literatură și dicționare ei încercau să scoată cât mai multe cuvinte folosite în limba literară rusă. Golurile au fost umplute cu împrumuturi din limba poloneză, germană și în alte limbi, sau pur și simplu cu cuvintele inventate.

"O mare parte din cuvinte, sintagme și formule din perioada austriacă ruteană a fost considerată "moscovită" și a trebuit să cedeze locul cuvintelor noi, chipurile mai puțin nocive", - a relatat despre "reforma" lingvistică unul dintre reformatori, care mai târziu s-a pocăit. - "Direcția (направление)" – este un cuvânt moscovit și nu mai poate fi folosit", se spunea "tinerilor" , și acei îl înlocuiau cu cuvântul "напрям"."Contemporan (современный)" de asemenea este un cuvânt moscovit care a fost înlocuit cu "cучасний", "exclusiv (исключительно)" a fost înlocuit cu "виключно",  "iluminist (просветительный) " cu  "просивiтний", "societate (общество) " – cu "товариство" sau "суспiльство"…".

Zelul cu care au "reformat" limba ruteană a cauzat o nedumerire printre savanții  filologi. Și nu doar printre cei locali. "Ucrainenii galicieni nu doresc să ia în considerare faptul că nimeni dintre ucraineni nu are dreptul la bogăția lexicului limbii vechi, la care pretind în aceeași măsură Kiev-ul și Moscova, este de nechibzuit să-l abandonăm pentru împrumuturi din limba poloneză sau pur și simplu cuvinte inventate", - a scris un profesor de studii slave la Universitatea din Berlin,  Alexandru Brickner  (polonez după naționalitate). - Nu pot să înțeleg de ce în Galicia cu câțiva ani în urmă a fost condamnat cuvântul  "domnul(господин)" și folosit în schimb cuvântul "добродiй". "Добродій" a rămas în urma relațiilor sclavo-patriarhale si noi nu-l putem suporta chiar și în Polonia".

Cu toate acestea, cauzele "inovărilor" , desigur , trebuiau fi căutate nu în filologie, ci în politică. "În stilul nou" au început să rescrie manualele școlare. În zădar conferințe de profesori ai poporului, ce au avut loc în august și septembrie 1896 in Peremâșlianî și Glineanî, au remarcat că acum materialele didactice au devenit de neînțeles. Și nu numai pentru elevi, dar și profesori. În zădar se plângeau pedagogii că în condițiile actuale "este necesară publicarea unui dicționar explicativ pentru profesori".

Autoritățile au rămas de neclintit. Profesorii nemulțumiți au fost eliberați. Funcționarii ruși care au subliniat absurditatea schimbărilor au fost disponibilizați. Scriitorii și jurnaliștii care au insistat asupra utilizării ortografiei, lexicului și scrisului "înainte de reformă"au fost declarați "moscalii" și supuși la hărțuire.  "Limba noastră este trecută prin sita poloneză, - a observat eminentul scriitor și activist social galician, preotul Ioan Naumovici. – Grâul sănătos a fost separat ca cel moscovit; iar neghina ne rămâne din milă".

În acest sens, este curios de a compara diferitele ediții ale lucrărilor lui Ivan Franko. Multe cuvinte din operele scriitorului, publicate în anii 1870-1880, de exemplu, "privire(взгляд)" , " aer(воздух) " , " armată(войско) " , "ieri(вчера) ", și altele, în edițiile de mai târziu au fost înlocuite cu "погляд", "повітря" , "військо", "вчора", etc. Modificările au fost făcute de Franko însuși, care a aderat la mișcarea ucraineană , și de "asistenții" din rândul redactorilor "național conștienți".

Un total în 43 de lucrări, publicate în timpul vieții autorului în două sau mai multe ediții, specialiștii au numărat mai mult de 10.000 ( ! ) de modificări. Și după moartea sa, "corectările" textelor au continuat. Precum și" corectările" textelor de alți autori . Astfel, a fost creată literatura independentă într-o limbă independentă numită apoi ucraineana.

Însă această limbă nu a fost acceptată de popor. Operele publicate în limba ucraineană simțeau o lipsă acută de cititori . " Zece sau cincisprezece ani trec până ce cartea lui Franko, Koțiubinski, Kobâlyianska vor fi cumpărată într-o mie, o mie și jumătate de exemplare", – s-a plâns în 1911Mihail Grușevski care a trăit atunci în Galicia. Între timp, cărțile scriitorii ruși (mai ales "Taras Bulba" lui Gogol) s-au răspândit rapid în satele din Galicia în tiraje uriașe pentru epocă.

Atunci când a izbucnit primului război mondial, editura austriacă militară din Viena a emis un ghid de conversație special destinat pentru soldații mobilizați în armată din diferite părți ale Austro-Ungariei,  pentru ca militarii de diferite naționalități să fie în măsură să comunice între ei. Ghidul a fost făcut în șase limbi: germană, ungară, cehă, poloneză, croată și rusă . " Limba ucraineană a fost omisă. "Nu este corect", - s-a plâns cu această ocazie ziarul "național conștient" - "Ділo". Însă totul a fost logic. Autoritățile austriece au fost conștiente de faptul că limba ucraineană este artificială și nu este răspândită în popor.

A impune această limbă în vestul Ucrainei s-a reușit (și nu dintr-o dată) numai după masacrul de masă a populației autohtone, săvârșite în Galiția, Bucovina și Regiunea Transcarpatia de austro -ungari în 1914-1917. Acel masacrul a schimbat foarte multe în regiune. În Ucraina Centrală și de Est limba ucraineană s-a răspândit și mai târziu, într-o altă perioadă a istoriei ...