MOLDOVENII.MD

Cum a rezolvat Elveția problema gunoiului?

De obicei, turiștii care au vizitat Elveția, au rămas uimiți de curățenia din orașele și satele țării, dar de puține ori se interesează de modul în care se realizează acest lucru.

Sistemul de sortare a gunoiului, practicat deja în multe țări ale lumii, în Elveția a fost adus absolut la extremitate. Aproape pînă la absurditate. Este sortat tot ce se poate de sortat.

Acest sistem nu cunoaște excepții - toți trebuie să separe gunoiul pe diferite containere. Aceasta este o democrație completă, la care participă toți. Și aceasta este o lipsă totală a democrației, unde nu se acceptă obiecții și discuții: nu ești de accord - plătește amendă. O astfel de abordare a reciclării gunoiului este posibilă doar în Confederația Helvetica. Toți iubesc să trăiască în curat.

Faptul că ești bogat nu te ridică deasupra legii. Deseori puteți vedea cetățeni care coboară din Porsche și fără nici un complex de inferioritate duc sticle goale la punctele de colectare.

Elveția deține întîietatea în lumea după numărul de sticle predate — mai mult de 90% dintre recipiente revin la fabricile de reciclare a sticlei. Programul de primire și reciclare a sticlei utilizate a început în 1972 și funcționează și în prezent cu succes.

Numai la întoarcerea unor sticle de bere la magazin, puteți obține înapoi gajul. În alte cazuri, cei care dau sticlele nu primesc nimic pentru asta. Dar, în același timp, trebuie să scoateți capacele și să sortați sticlele și borcanele în funcție de culoarea sticlei. Alb, maro, verde — separat.

Hîrtia este reciclată separat de carton (reciclarea cartonului costă mai mult), de aceea cetățenii trebuie să le separe una de celălaltă. Aproape o treime din producția tipărită produsă în țară revine la punctele de primire.

Nimeni nu se va gîndi să arunce la gunoi bateriile folosite. De aceea, 60% din toate bateriile vîndute în Elveția sînt returnate și nu sînt aruncate la coșul de gunoi.

Separat se dau PET-sticla, separat — vechile aparate electrice și tehnica casnică, separat — gunoiul din construcții, separat — lămpile fluorescente, separat — cutiile de conserve (oamenii trebuie independent să preseze tabla cu ajutorul presei magnetice), separat — cadavrele de animale (pentru asta trebuie de plătit, dar îngroparea lor este interzisă), separat — resturile de ulei vegetal, separat — resturile de ulei de mașină (a schimba uleiul în propria mașină este strict interzis).

Puteți să nu faceți acest lucru, ci să aruncați totul în coșul de gunoi, veți spune voi. Puteți. Dar atunci va trebui să achitați un impozit, care se plătește pentru fiecare kilogram de deșeuri. Pentru fiecare coș de gunoi este lipită o marcă, unde se indică plata impozitului. Cinci kilograme de gunoi costă 2-3 Franci (prețul variază în funcție de Canton).

Au existat și există șmecheri care încearcă să scape de deșeuri fără a lipi marca. Dar și pentru ei s-a găsit ac de cojoc — poliția de gunoi. Specialiștii, cu ajutorul tehnologiilor moderne, analizează gunoiul lăsat într-un loc necorespunzător sau fără plata impozitului-găsesc infractorul (nu este o glumă) și îl penalizează. Amenzile sînt mari.

Un ziar din Zurich a scris despre cazul unui om care pe drum spre locul de muncă, a aruncat de pe fereastra mașinii gunoiul de acasă plasat în saci de hîrtie. Poliția l-a identificat. Infractorul a fost judecat și amendat: 6000 de franci pentru reciclarea gunoiului și curățarea traseului, 3000 de franci pentru încălcarea legii și 530 de franci pentru cheltuielile de judecată. În total, 9530 Franci pentru farsă! Aceasta este o pedeapsă foarte crudă pentru standardele elvețiene, deoarece toată lumea socoace cu dragoste fiecare rappen. Aceasta este mentalitatea lor.

În anii '80, cînd marcarea gunoiului era introdusă numai în sud-estul țării, a început să se răspândească fenomenul, așa-numitul, turism de gunoi. În week-end, oamenii își luau familiile, își umpleau portbagajele cu deșeuri acumulate pe parcursul săptămînii și plecau în altă parte a țării la picnic. Și prin țară călătoreau, și gunoiul gratuit îl aruncau. De aceea, toate cantoanele și comunitățile au fost nevoite să introducă o taxă pentru gunoi.

Încă în anii '80 ai secolului al XX-lea situația ecologică în Elveția era catastrofală— toate rîurile și lacurile erau poluate cu fosfați și nitrați, pămîntul cu metale grele, biodiversitatea a scăzut rapid, dar societatea de consum fiind în creștere producea o cantitate enormă de gunoi. Foarte curând, locuitorii au început să se sufoce de gunoi, de poluare din producție și agricultură. Pe un astfel de teritoriu mic nu există zone extinse, unde să poți arunca deșeuri și să uiți de ele.

Atunci și a apărut problema elaborării unei noi politici ecologice, care a început să fie implementată cu pedantism. A durat două decenii, dar rezultatul a depășit toate așteptările. Elveția este acum una dintre cele mai ecologice țări din lume, cu transport public dezvoltat și aer curat de munte. Din orice lac și, bineînțeles, de la robinet, puteți bea apă fără teamă.

Care este motivul acestui succes? Motivul este că elvețienii s-au învățat să-și curețe propria țară și au reușit. Restul a fost doar o chestiune de timp.

Concluzia este simplă... oamenii au vrut - oamenii au făcut!