Cum limbajul paraverbal influențează comunicarea

Limbajul paraverbal reprezinta 38% din intregul proces de comunicare si se refera la caracteristicile si calitatile vocii. Caracteristicile vocii scot la iveala date primare despre interlocutor – tanar/batran, energic/epuizat, alintat/hotarat, si raspunde la intrebarea cum este rostit mesajul?

Rolul comunicarii paraverbale este acela de a aduce partenerul de dialog la anumite emotii, sentimente, experiente ce sunt necesare pentru a atinge anumite scopuri, teluri sau intentii. Calitatile vocale se refera la insusirile personale implicate in mecanismul vorbirii si la factorii care influenteaza sunetul vocii. Sunetul vocii este influentat in primul rand de calitatea corzilor vocale si apoi succesiv de pozitia maxilarului, de peretii gurii, de dinti, de limba si buze.
Atentie! Sunetele sunt mai clare daca pozitia corpului este dreapta, muschii gatului intinsi, buzele flexibile, iar respiratia buna.

Limbajul paraverbal se compune din:

Volumul vocii

Ritmul si forta respiratiei sunt esentiale. Corectia volumului trebuie sa tina cont de marimea incaperii, de marimea grupului si de zgomotul de fond. Trebuie adaptat ambiantei. Nu tipati, nu vorbiti in soapta. Un volum mare este inerent, poate exprima sinceritate, aroganta sau automultumire. Unul mic indica retinere, modestie, tact, lipsa de vitalitate sau slabiciune.

Ritmul vorbirii

Vorbirea poate fi calma, repezita, lenta, rapida, teatrala, afectata sau precipitata. Daca ritmul este ridicat ascultatorul primeste mesajul ca pe o urgenta. Un bun vorbitor schimba viteza pronuntarii cuvintelor in concordanta cu importanta mesajului, in sensul ca ceea ce este nesemnificativ sau comun este rostit repede, iar ceea ce este nou sau important este rostit rar si apasat. Trebuie variat pentru a inlatura monotonia. Rar la ideile principale si mai repede la pasajele de tranzitie. Trebuie evitata asa-zisa vorbire impiedicata. Ritmul rapid de a vorbi poate insemna impulsivitate, lipsa de incredere in sine. Variatiile dese de viteza tradeaza o lipsa de echilibru, de incredere, persoana respectiva putand fi catalogata usor excitabila. Vorbitul intr-o buna ritmicitate = bogatie de sentimente, echilibru, buna dispozitie.

Pauzele din vorbire

Reprezinta separarea vorbirii in grupuri si cascade de cuvinte sau fraze ce pot da unele indicii asupra starilor afective si atitudinilor vorbitorului. Pauzele prea lungi obosesc interlocutorul, dar pauzele retorice, bine plasate dau ascultatorului sentimentul de implicare activa. Pauzele tactice sunt facute inainte sau dupa cuvantul sau ideea ce merita subliniate.
Intonatia Cuprinde timbrul si variatia inaltimii glasului care transmite emotii, sentimente si atitudini. Inflexiunile vocii tradeaza faptul ca vorbitorul este fericit, trist, furios, infricosat, prietenos, umil sau dictatorial. Intonatia indulceste sau aspreste mesajul verbal. Transforma afirmatiile in intrebari si invers, iar uneori transforma chiar sensul cuvintelor.

Dictia

Reprezinta calitatea si arta de a pronunta si articula cuvintele. Depinde de articularea corecta si completa a consoanelor si de nuantarea clara a vocalelor si se poate educa prin exercitiu.

Particularitatile de pronuntie si accentul

Ofera date despre mediul de provenienta al vorbitorului (emitatorului) – urban sau rural, zona geografica. Accentul priveste maniera de a pronunta mai apasat, mai intens sau pe un ton mai inalt o anumita silaba dintr-un cuvant, dintr-un grup sintactic, acesta avand puterea de a schimba sensul cuvintelor.

Sursa: stefansilviuciobanu.wordpress.com