Cum să combinăm livada şi pădurea astfel ca ele să se ajute una pe alta? Simplu…

Există o mulţime de arbori de pădure, care oferă alimente şi dacă îi folosim în livada noastră, vom obţine o simbioză destul de comestibilă …

Vom menţiona din start că pentru plantarea livezii-pădure nu e nevoie de un sector mare, este suficientă livada de lîngă casă în dimensiuni obişnuite pentru noi. Livada-pădure este un teren, organizată conform principiului landşaftului de pădure, plină de diferite pomuşoare, plante şi legume, care se învecinează bine.

Livada-pădure constă din copaci, arbuşti, iarbă şi plante comestibile. Diferenţa constă în faptul că plantele din livada-pădure oferă alimente, pentru că aici sînt crescuţi copaci fructiferi, nuci, arbuşti de pomuşoare, legume multianuale şi perene, precum şi ierburi comestibile.

În livada-pădure nu există o delimitare între livadă, grădină, parcelele cu verdeţuri etc. Copacii se plantează la o distanţă destul de mare, pentru ca plantele mai joase să obţină suficientă lumină. Totodată, copacii protejează de vînt, cu ajutorul lor pot fi create orice tipuri de microclimă. Într-o livadă mică, stratul de copaci poate să fie doar un arbore sau arbuşti înalţi.

Majoritatea pomuşoarelor cresc prost în umbră, de aceea, ele sînt planate în grupe mici, dar nu sub copaci. Celelalte sectoare libere, de la cele însorite pînă la cele mai mult sau mai puţin umbrite sînt completate cu alţi arbuşti şi plante. Trebuie să ţineţi cont că arbuştii de un soi nu trebuie să crească singuratici, ci în grupuri mici, aşa cum se întîmplă în condiţii naturale.

Robert Heart, întemeietorul plantării acestui tip de livezi îşi descrie livada sa din Anglia cu meri şi peri, pe care a transformat-o în livadă-pădure, unde acum cresc peste 70 de soiul de copaci fructiferi şi de nuci, arbuşti şi ierburi:

„Livada mea este singura pădure în miniatură. Ea este împărţită astfel, că spaţiul şi eforturile sînt repartizate în mod optim. Stratul de sus este format din coroanele merilor şi perilor, iar celelalte plante se află la nivelurile de mai jos. Livada mea este foarte bine organizată şi pe verticală. Acum, cînd aceasta deja are mai mulţi ani, pot afirma că ea necesită îngrijiri minime. Majoritatea plantelor sînt multianuale, ele au grijă singure una de alta şi sînt într-o stare bună. Diversitatea speciilor asigură că prezenţa nesemnificativă a dăunătorilor sau bolilor nu va degenera niciodată într-o epidemie.

Majoritatea plantelor aromate creează o atmosferă plăcută şi contribuie, în opinia mea, la rezistenţa altor plante. Livada ne oferă, începînd cu prima verdeaţă în martie şi terminînd cu merele în noiembrie, o diversitate mare de ierburi şi legume.

Lucrările nu necesită mari eforturi. Trebuie doar din cînd în cînd scurtate plantele ce încearcă să înăbuşe alte plante, precum şi mulcite suprafeţele pentru a proteja solul şi de a crea condiţii favorabile pentru plantele ce cresc mai lent. Fertilizarea solului nu se aplică, pentru ca în sol să se dezvolte o viaţă curată. Aici, ca şi într-o pădure, o mare importanţă o are humusul. Principala activitatea aici este culegerea roadei”.