MOLDOVENII.MD

Cum s-a descotorosit Tolik de prietena soției — cu umor și un tort (Povestire)

După nuntă, Tolik a răbdat mult timp faptul că prietena soției sale venea la ei ca la ea acasă. Dar într-o zi s-a săturat și a decis să vorbească serios cu Oksana.

Așteptând ca prietena soției să plece în sfârșit, soțul s-a așezat lângă Oksana pe canapea și a întrebat hotărât:
– Și cât timp o să mai continue asta?
– Ce? – nu a înțeles soția.
– Când va înțelege prietena ta că ai familie? Când ne va lăsa în pace?
– Tolik, despre ce vorbești? – s-a speriat Oksana. – Este prietena mea din copilărie, ne cunoaștem din școală.
– Chiar și din creșă, nu contează. Nu înțelegi că acum ești o femeie căsătorită?
– Și ce dacă?
– Când ea este la noi, soțul tău se simte un străin în propria casă.
– De ce?
– Pentru că, după muncă, vreau să mă relaxez, să mă schimb în haine de casă, iar ea stă aici.
– Și ce te oprește? Relaxează-te, schimbă-te.
– Ea mă încurcă! Înțelegi? Prietena ta Irka! Și apoi, când vin de la lucru, tu nu-mi acorzi deloc atenție. Tot timpul vorbești cu ea.
– Dar totuși îți pun cina pe masă.
– Nu! Îmi arunci repede mâncarea în farfurie și fugi în cameră la ea. Stați acolo și șușotiți, de parcă aveți secrete pe care nu trebuie să le știu. Poate vorbiți despre iubiții voștri?
– Tolik, ești nebun?! – Oksana s-a uitat indignată. – Dacă vrei, o să vorbim despre ale noastre chiar în bucătărie, lângă tine. Vrei?
– Nu!
– Atunci nu înțeleg ce vrei.
– Vreau ca prietena ta să vină la noi nu mai des de o dată pe lună! – a spus el cu un ton de oțel. – Clar?
– Asta e imposibil! – s-a împotrivit soția.
– De ce imposibil?
– Pentru că nu pot să-mi las singura prietenă de una singură. Eu m-am măritat, iar ea – nu. Nu e corect! Așa că, până își găsește jumătatea, va veni la mine oricând va dori. Așa e corect din partea mea.
– Și eu, adică, o să am două soții? – a zâmbit amar Tolik.
Soția s-a uitat uimită la el și a spus amenințător:
– Tolik, nu glumi așa. Serios.
– Dar eu nu glumesc. O văd la mine acasă în fiecare zi!
– Nu în fiecare zi, ci o dată la două zile – a replicat Oksana.
– Ai probleme cu memoria? Azi a fost la noi, ieri a fost, alaltăieri tot. Nu te temi că o să mă obișnuiesc cu ea?
– Cum adică?
– Adică o să încep să o percep nu ca pe prietena ta, ci ca pe a mea. Totul se întâmplă treptat: mai întâi mă obișnuiesc, apoi apare interesul.
– Ce fel de interes? – s-a încruntat Oksana.
– Trupesc, ce altfel. Care, apropo, depinde mai des de comportamentul femeii decât de bărbat. Ai observat cum se uită la mine?
– Cum se uită?
– Ambiguu. Și eu, în curând, o să încep să mă uit la ea la fel. Și să mă gândesc la ea noaptea.
– Tolik, nu mai spune prostii! – aproape a țipat soția. – O faci intenționat, nu? Să știi că nu mă las provocată!
– De ce prostii? – a mormăit el gânditor. A tăcut puțin și apoi a zis: – Dar, de fapt, ai dreptate. Dacă e prietena ta dragă... și fără soț... să vină. Interesant, de fapt... Două femei pentru un bărbat...
A ridicat din umeri, a zâmbit strâmb și a pornit televizorul.
Soția a zâmbit și ea, dar neliniștită, s-a ridicat și a mers supărată în bucătărie.

A doua zi, înainte să vină acasă, Tolik a sunat-o:
– Deci, prietena ta e iar la noi?
– Tolik, te rog, nu începe din nou. Desigur, Ira e aici – a șoptit ea și a închis.
– Bine... – a spus Tolik. – Ați vrut-o voi.

A apărut acasă cu două buchete și un tort uriaș.
– Fetelor, pentru voi! – a strigat vesel, oferind florile soției și prietenei, și a pus tortul pe masă.
– E vreo sărbătoare? – au întrebat amândouă surprinse.
– Cum adică? Azi e sărbătoarea reunificării! – a zis Tolik. – Unde e pijamaua mea de gală?

Și, chiar în fața invitatei, a început să se schimbe, rămânând în chiloți.
– Tolik, ce faci?! – a țipat Oksana.
– Ce fac? – a râs el. – Prietena ta e și prietena mea. N-avem de ce să ne rușinăm. Așa-i, Ira? – și i-a făcut cu ochiul.

Oksana a apucat-o repede pe Ira de braț și a dus-o în altă cameră, în timp ce prietena chicotea și se uita înapoi spre Tolik.
– Amuzant... – a râs Ira.
– Da, foarte amuzant! – a strigat Tolik. – În cinci minute vă aștept în bucătărie, am o propunere grozavă.
– Ce propunere?! – a strigat soția din cealaltă cameră.
– Uluitoare! Propun ca Ira să locuiască la noi. Pentru început, o lună. Sincer, de ce să tot plece la mama ei dacă oricum stă toată ziua aici?
– Ești nebun?! – s-a auzit vocea furioasă a Oksanei.
– Oksana, nu te enerva! După discuția de ieri, am înțeles tot! Aveai dreptate sută la sută!
– Ce discuție de ieri? – a râs Ira din cameră.
– Nu e treaba ta! – i-a tăiat-o Oksana.

Apoi au început să șușotească, și Tolik nu mai auzea nimic. S-a dus în bucătărie, a pus ceainicul la fiert, a tăiat o bucată mare de tort și a început să mănânce cu lingura.

A auzit pași.
– În sfârșit! – a zis Tolik vesel. – Haideți repede! Eu deja sărbătoresc ziua reunificării!
Dar femeile au trecut direct în hol, s-a auzit ușa trântindu-se, și după o clipă în bucătărie a apărut Oksana, roșie de furie.
– Ei bine, Tolik... – a șuierat ea. – Ți-ai făcut-o cu mâna ta!
– Ce s-a întâmplat? – a întrebat Tolik uimit. – Ira n-a fost de acord cu propunerea mea? Mi s-a părut că i-a plăcut.
– Ce treabă are Ira?! – a țipat Oksana. – Ai uitat că ai o soție? Că doar ea trebuie să trăiască cu tine?!
– Dar după discuția de ieri am crezut...
– Taci! – Oksana l-a privit furioasă. – Ține minte, Tolik, n-a fost nicio discuție ieri! Ai înțeles? Niciuna! Și chiar dacă a fost, glumeam!
– A, era o glumă? – a ridicat Tolik mirat sprâncenele. – Atunci, oprește ceainicul, pune ceaiul în căni și hai să mâncăm tortul. E grozav! Hai, sărbătorim reunificarea noastră!

De atunci, Tolik n-a mai văzut-o pe Ira în casa lui.

Autor: A. Anisimov