Cum să nu vă fie frică de revenirea la pămînt ? Răspunsul lui Justus Walker, cunoscut ca „Marry Milkman”

Marry Milkman, Justus Walker, mutarea la pămînt

„Cineva mi-a scris că ar dori să se mute la pămînt, poate chiar în Altai, dar se teme. A întrebat cum e la noi aici, cum să depășească frica față de greutățile fermierilor…

Aș dori să vă povestesc de ce mă tem… eu mă tem să mă trezesc într-o lume unde nu există produse normale, unde nu este aer normal, apă, unde nu-ți cunoști vecinii pe nume, deși le auzi mișcările peste perete, ei sînt mai aproape de tine ca șobolanii, le auzi foșnetul dar nu-i cunoști. Mi-aș teme să trăiesc într-o lume în care la ieșirea în stradă un necunoscut ar putea să-ți ia portofelul sub amenințarea cu cuțitul. Mi-ar fi frică să trăiesc într-o lume în care copiilor li se implantează desfrîul sexual, impunîndu-i astfel să se maturizeze prematur, iar cînd ei se maturizează cu adevărat, se poartă cu ei de parcă ar fi copii. Mi-e teamă să mă trezesc într-o lume unde copiii nu-și cunosc părinții, unde copii s-au jucat prea puțin și au văzut prea multă pornografie, unde fetele au învățat să nu-ș prețuiască castitatea, iar băieții au învățat că este suficient să aduci fata în pat, iar apoi să o părăsească. Mă tem să mă trezesc într-o lume și să trăiesc într-o lume unde toate acestea sînt o normă…

Dar vouă nu vă este frică de această lume? Dar deja ați înțeles că deja ne aflăm în ea. și trebuie să schimbăm ceva. Cineva va schimba toate acestea? Răspunsul meu e simplu. Pentru mine, pentru lumea mea mică, sînt eu.

Pentru mine ferma nu este doar încă un job. Este baza și rădăcinile unu popor spiritual, este un mod de viață, este posibilitatea de a fi tată pentru copiii mei, de a fi alături și de a participa la formarea lor, este o oportunitate pentru soția mea de a fi o adevărată femeie, care să aibă grijă de casă, să se ocupe cu meșteșugăritul, să pună suflet și timp în copii și casă …

Ni s-a implantat ideea păguboasă că trebuie să oferim cuiva responsabilitatea pentru alimente – noi nu avem timp să ne ocupăm de pămînt, lasă altcineva să ne pregătească pelmeni – noi nu avem timp, lasă altcineva să ne educe copiii - noi nu avem timp, lasă cineva să ne distreze, noi nu avem timp, dar și nu ne este interesant să scriem poezii, lasă cineva să facă curățenie în apartament – noi nu avem timp, noi nu avem timp să vizităm vecinii – noi avem 10000 de prieteni pe rețelele de socializare. Și tot nu avem timp și nu ne este comod, și ne temem, și viața a trecut, și nu ne cunoaștem copiii, și soția am pierdut-o, și am ajuns într-o casă veche, deoarece nu am avut timp să le citim cărți copiilor, sau să lipim pelmeni. Ni s-a implantat ideea că nu e important procesul, e importantă doar mîncarea, iar în final noi nu avem nici amintiri despre proces, nici mîncare.