MOLDOVENII.MD

Cum scăpăm de copii

Acum îmi privesc copiii mei, care râd și împrăștie jucării, și mă gândesc că este foarte potrivit să scriu un articol despre televizor, desene animate, tablete și alte lucruri care îi împiedică pe copii să fie fericiți.

Deși, la prima vedere, copiii par anume fericiți atunci când li se oferă o nouă porție din lumea desenată. Acolo copilul este distrat și ocupat de personaje animate. Ele nu ceartă, nu cer, nu strigă, ci distrează și provoacă aproape exclusiv emoții plăcute.

Și pentru părinți este foarte comod atunci când copilul stă și se uită la televizor. Parcă nici nu mai există. Se evaporă în cadrele nesfârșite ale ecranului albastru. În casă este liniște și ordine. Nimeni nu ne mai deranjează cu cereri nesfârșite, nimeni nu se mai ceartă din cauza unei păpuși sau a unei mașinuțe, nimeni nu ne roagă să desenăm, nu se plânge de frate sau soră, nu împrăștie nimic, nu sparge nimic și nu inventează jocuri ciudate în care totul este întors pe dos.

Copiii pur și simplu nu mai sunt. Dispar odată cu apăsarea butonului de pornire…

Televizorul ne oferă această iluzie că, în sfârșit, a venit liniștea… Că ne putem ocupa de noi și de activitățile noastre preferate, că putem bea liniștiți un ceai, vorbi la telefon sau citi o carte.

Și de multe ori pare că nu există altă soluție decât să apelăm la „dădaca electronică”. Trebuie să pregătim prânzul, să terminăm o muncă urgentă, să facem un apel important… Altfel, ei vor deranja — vor împrăștia făina încercând să ajute, vor desena pe raportul anual și vor pune întrebări în timpul convorbirii telefonice.

Dar e suficient să pornești desenul animat preferat și… liniște. Și reușești să faci mai multe, și mai repede.

Însă există și unele probleme legate de toată această stare de bine. Iar dacă le cântărim bine, minusurile sunt mult mai numeroase și foarte serioase în ceea ce privește vizionarea filmelor și a desenelor animate.

Iată câteva dintre cele principale pe care aș vrea să le evidențiez:

• Cel mai important minus este că, dacă copilul nu își petrece timpul liber cu noi, atunci nici nu se atașează de noi. Se formează o dependență puternică și foarte stabilă față de computer și televizor. Unii copii ajung chiar să-și lovească părinții atunci când li se oprește gadgetul preferat. Ei țipă, plâng, jignesc, pentru că li s-a luat ceva valoros. Li s-a luat ceea ce li s-a oferit zilnic, ani la rând. Ceea ce părinții au folosit pentru a se înlocui pe ei înșiși.

• Acolo nu este nevoie să gândești, să inventezi, să faci ceva. Iar copilul nu mai vrea să se joace cu jucăriile, să-și inventeze jocuri și ocupații, nu mai vrea să iasă afară cu bicicleta sau să joace mingea, nu mai vrea să meargă în vizită la un prieten. Este gata să înlocuiască toate acestea cu computerul sau televizorul. Pentru că este mai simplu. Iar realitatea nu mai pare atât de interesantă.

• Copilul pierde anumite momente din viața familiei. Este pus să se uite la desene animate în timp ce mama gătește și nu știe că ea face ceva pentru el, pentru tată, pentru întreaga familie. Nici măcar nu știe cum face acest lucru.

O cunoștință foarte tânără povestea că nu a gătit niciodată cu mama ei și ieșea din cameră doar ca să mănânce. „Nici nu m-am gândit vreodată de unde apare biscuiții. Ies din cameră și ei sunt acolo. Pe farfurie. Abia mai târziu, la 20 de ani, am aflat cum apăreau.”

Astfel, copiii pierd viața pe care ar trebui să o cunoască și să o învețe. Pierd curățenia, pierd gătitul, pierd mesele în familie la masa de prânz, mâncând în fața computerului, pierd toate lecțiile care i-ar pregăti pentru o viață independentă.

Da, poate că acolo îi este mai bine, îi este mai plăcut lângă televizor. Dar nu este oare acesta un semnal că facem ceva greșit, că ratăm ceva în relațiile noastre?

Ce poate fi mai valoros decât acea viață inventată, cu emoții și trăiri inventate? Doar relațiile reale. Dacă un copil le are, va face alegerea corectă; dacă nu le are, va alege o seară tête-à-tête cu computerul. Și niciun fel de interdicții sau promisiuni nu-l vor îndepărta de acesta.

Dacă părinții oferă aproape doar emoții negative prin bombăneală și nemulțumire permanentă, atunci, desigur, alegerea nu va fi în favoarea lor.

Încercați, ca experiment, o săptămână fără computer și televizor și veți vedea cât de interesantă poate fi viața unui copil.

Veți observa că râde mai des, iese mai des afară, petrece timp cu prietenii, cu cărțile și… cu Dumneavoastră.

Natalia Bogdan