MOLDOVENII.MD

Dansul vibrant – Dragostea!

Deagostea e pretutindeni. Întreaga lume este ţesută din dragoste nu sînt convinsă că ce anume să scriu despre ea, cum să o reflect pentru voi, dragi cititori ai portalului ecology.md , dar voi începe cu dansul…

Astăzi, e 14 februarie, Ziua tuturor îndrăgostiţilor, iar mulţi dintre noi vor dansa un dans vibrant - Dragostea.

Numai nu spuneţi că nu puteţi dansa sau nu sînteţi iscusit. Arta dragostei o deţin toţi, ca cea de bază şi singura cea mai firească. Am fost înzestraţi cu ea de Dumnezeu după chip şi asemănare. Noi sîntem foarte diferiţi, însă doar dragostea este capabilă să reproducă în noi ce e mai bun. Şi cel mai uimitor este faptul că fiind îndrăgostiţi, sîntem atît de creativi şi energici, încît deschidem noi capacităţi, iar lumea o vedem în altă lumină. Îndrăgostiţii sînt înzestraţi cu aceste abilităţi minunate pentru a rupe stelele de pe cer, de a răsturna munţi, de a construi poduri şi să fie împreună şi fericiţi, în pofida tuturor reliefului, spaţiului şi timpului. Aşadar, prieten, dacă încă nu cunoaşteţi această stare unică a iubirii, dacă în viaţa voastră nu există acest sentiment, atunci pentru ca lumea să fie colorată, e suficient să iubiţi şi gata…

Dansul!

Trebuie să fiţi gata în interior pentru dans. Trebuie să deveniţi plină de sentimente pentru a dansa.

Mai departe a fost aşa …

Iniţial, a fost o mişcare în grup, ritmul comun, rotirea atenţiei, ochilor, atingerilor, emoţiilor, energiilor. Această cîmpie mare din ochi deschişi şi mîini calde vă poartă încolo unde vă puteţi permite să vă ridicaţi. Parcă sînteţi descurajaţi şi, prin intermediul acestor sentimente, văr ridicaţi mai sus. Puţin mai sus decît ceilalţi oameni ce dansează în jur. Şi aici, în această mulţime, observaţi partenerul, ce pluteşte la nivelul ochilor voştri.

-Ah, m-am gîndit eu. Oare aceasta se întîmplă nu doar cu mine?

-Nu, s-a gîndit el. Eu doar nu caut nimic aici. Şi s-a ridicat mai sus.

- Ei doar au de gînd să se unească într-un dans al iubirii! – a aplaudat Universul, ca prima şi ultima dată, sperînd că de data aceasta totul va rămîne la fel de frumos, la fel de cutremurător pînă la apusul timpurilor, aşa cum a fost dat de la Dumnezeu. Toate darurile, trimise din ceruri, unde s-au găsit şi plutesc cei doi, au transformat dansul lor în unul divin.

Eu au devenit parteneri apropiaţi. Iar dansul a devenit măsura şi ritmul sentimentelor ce-i copleşesc. Ei dansează din nou şi de fiecare dată seamănă cu altceva, ce e ascuns adînc. Dansul este o posibilitate de a deveni altă persoană.

Dragostea adevărată nu are nevoie de cuvinte. Ea are nevoie de dansuri. Pentru ea e importantă prezenţa. E suficient doar că noi am ajuns alături! Noi studiem această apropiere şi nu mai avem nevoie de nimic. Plutim şi stelele cad, iar noi continuăm să plutim şi să studiem această apropiere. Există doar mîinile în mîini şi ochii pretutindeni. Cel care a iubit ştie ce înseamnă apropierea fizică a persoanei iubite. Să simţi că el e aproape, aici, înseamnă cu mult mai mult decît să crezi cuvintelor frumoase şi jurămintelor înflăcărate.

Dragostea este un dans vibrant în doi, deoarece fiecare mişcare stîngace a unuia dintre parteneri provoacă durere pentru ambii. Dar cum fără durere? Fără durere va rămîne multă bucurie. Este foarte vesel cînd se întîlnesc două suflete, ce privesc lumea la fel şi care văd aceleaşi paralele. E o bucurie interioară silenţioasă. Dar noi ştim că ea este şi gata, de data aceasta pentru totdeauna. Lumea înconjurătoare pare o puşculiţă a descoperirilor infinite şi fericite.

Toate celelalte rămîn pentru apoi.

Viaţa…

De acum încolo imposibilul e posibil. Noi ne putem schimba, să fim alţii, dacă vom continua dansul. Trebuie să continuăm dansul sau să renunţăm la el, la schimbări, la această metamorfoză. Ni se pare că noi putem tot. Ni se pare că putem renunţa la viaţă?

-Nu.

- Dar poate ne pare că putem schimba dansul?

-Da. Aşa se pare ulterior. Dar ce schimbă asta dacă oricum veţi dansa iarăşi şi din nou, de îndată ce veţi simţi că sînteţi copleşiţi.

Viaţa e un dans al iubirii cu continuare

Prin cuplurile de dansatori trece lumina. Este o lumină creatoare ce cuprinde perechea. În ce direcţie vor merge cei doi, încolo va merge şi lumina. Această lumină acum este dirijată de înţelepciune şi sentimente. Iar înţelepciunea sentimentelor poate lumina toate izvoarele adevărurilor de bază. Însă creierul nu are nicio atribuţie la această materie fină a luminii.

Materia fină a luminii

Dragostea trăieşte într-o inimă vie, iar noi nu putem pierde inima, cît timp trăim.

Ne-am obişnuit să percepem dragostea ca o calitate. Fiecare om este transformat în felul său. Dar, în general, toate aceste proprietăţi sînt doar lumină. Iar dacă iubeşti, atunci te afli în interiorul ei. Celelalte proprietăţi nu sînt creative. Orice, numai nu ea. Această lumină acoperă totul sub un capac, lăsînd în jur o poveste, iar restul este eliminat. Şi brusc, vez o noapte ca-n poveşti, o lună fermecătoare, stele şi totul în jur e minunat. Dragostea şi povestea ne însoţesc în viaţă. Pentru că dragostea este este cu mult mai largă decît raţiunea.

Raţiunea îţi oferă mereu tipare, că asta e aşa, e îndreptat încolo, într-un anumit sistem de coordonate, ia manivela şi ţine cursul. Aşa am fost învăţaţi din copilărie şi aceste noţiuni s-au înrădăcinat adînc în societatea noastră.

Închipuiţi-vă că dragostea are logica ei, care este cu mult mai largă decît raţiunea. Iar toate închipuirile noastre, formate de institutul familiei, de biserica de la sat, de imaginile de prosperitate şi succes, ele, de fapt, distrug iubirea, o sting. Toate acestea parcă sînt îndreptate spre menţinerea ei, dar toate dogmele fac imposibilă dragostea. E contrar naturii ei. Ea poate rămîne doar într-o creativitate comună, dans, muzică, imagini, dialog etc. Nu există o creaţie comună – adio iubire. Există creativitate şi există o perspectivă divină. Iar Dumnezeu nu exclude nimic. Nimic, înţelegeţi? Dimpotrivă, el uneşte tot.

Unirea nu înseamnă haos. Şi nu se egalează cu relaţiile sexuale. Dragostea oferă o profunzime a sentimentelor, care, la rîndul lor, influenţează relaţiile şi dezvoltarea personalităţii. În cultura modernă există o tendinţă constantă de a anihila profunzimea şi amploarea în scenarii banale: flirt, apoi „patul”. Deseori, omul îndrăgostit pur şi simplu trăieşte cu un imens sentiment şi nu ştie ce să facă cu el. Cum să se exprime? În acest caz, nu-i rămîne decît scenariul banal şi să hoinărească din nou pe cercul vicios. Acest scenariu anihilează multe. Nu rămîne nimic. Nu are loc o extindere. Nu există o evoluţie şi nu se vede perspectiva. Nu există mişcare. Nu e dansul.

Dragostea este energia care dispersează relaţiile, toate proiectele şi ideile, legate de perspectiva divină. Cel mai important în proiectul divin este crearea omului. Dar conceperea nu este singurul lucru de la Dumnezeu.

Aceeaşi energie îl face pe om să scrie versuri, muzică, nuvele, să construiască case, lumi întregi. Mari orizonturi pentru creşterea copiilor. Noi trăim şi ne interesează multe lucruri. Dar fără dragoste aceste tentative vor fi slabe. Tot ce este valoros poate fi creat doar în dragoste şi doar din dragoste.

Acum noi ştim cum să nu ne permitem să ne pierdem inima de la inspirare şi pînă la expiraţie. Păstraţi iubirea în inima voastră şi fiţi fericiţi. Minutele fericirii sînt preţioase, ele nu sînt punctul final al călătoriei, dar însăşi călătoria. Lucraţi nu doar pentru bani, iubiţi fără a aştepta despărţirea. Dansaţi fără a observa privirile. Cea mai mare greşeală pe care o puteţi face este să alergaţi toată viaţa supă scopuri, fără a observa cum trece viaţa şi aşteaptă răbdător energia dragostei vibrante …

Anna Kunţ