MOLDOVENII.MD

De ce dispar stepele din Republica Moldova?

Cînd vorbim despre natura Republicii Moldova, cel mai des ne amintim de păduri, rîuri, vii, livezi și cernoziomuri fertile. Există însă un alt peisaj fără de care nu poate fi înțeleasă istoria naturală a acestor meleaguri — stepa.

Cîndva, spațiile de stepă ocupau o parte semnificativă a teritoriului actual al Republicii Moldova. Ele nu erau cîmpii goale, ci sisteme vii complexe, în care ierburile, insectele, păsările, mamiferele mici și organismele din sol formau un întreg natural stabil. Astăzi, din aceste ecosisteme au rămas doar fragmente izolate.

Principalele zone de stepă ale Moldovei sînt legate de sudul și nordul țării. În sud se află Stepa Bugeacului, iar în nord — Stepa Bălților. În trecut, ele formau un peisaj natural specific regiunii, în care spațiile deschise, ierburile de negară, plantele rezistente la secetă și fauna de stepă reprezentau o parte firească a mediului.

Totuși, stepele s-au dovedit a fi printre cele mai vulnerabile ecosisteme. Principala lor problemă este că omul le-a privit mult timp ca pe niște „terenuri libere”, care trebuie arate și incluse în circuitul economic. De aceea, o mare parte a teritoriilor de stepă a fost transformată în terenuri agricole, pășuni, drumuri, localități și zone industriale.

În Republica Moldova, această problemă este deosebit de vizibilă din cauza gradului ridicat de valorificare a teritoriului. Suprafețele naturale și seminaturale de stepă s-au păstrat într-un volum foarte redus. Multe dintre ele există astăzi ca niște insule printre terenurile agricole și sînt, tocmai de aceea, extrem de vulnerabile la distrugere.

Stepa nu dispare doar sub plug. Ea este afectată de pășunatul excesiv, răspîndirea speciilor invazive, incendii, construcții, fragmentarea peisajelor și schimbările climatice. Cînd un sector de stepă devine izolat, legăturile sale naturale slăbesc treptat. Plantele își pierd capacitatea de răspîndire naturală, insectele și păsările rămîn fără habitatele lor obișnuite, iar viața solului devine mai săracă.

O valoare deosebită a stepelor o reprezintă lumea lor vegetală. Negara, păiușul, ierburile rezistente la secetă și florile rare de stepă nu doar înfrumusețează peisajul. Ele formează un tip special de înveliș vegetal, adaptat de secole la clima locală, la vînturi, secete și soluri. Aceste ecosisteme pot exista acolo unde pădurea nu se menține întotdeauna, iar agricultura cere tot mai multe resurse.

Stepele sînt importante și pentru soluri. Vegetația de stepă a participat în mare măsură la formarea cernoziomurilor pentru care Moldova este cunoscută. Rădăcinile adînci ale ierburilor rețineau umiditatea, acumulau materie organică și contribuiau la formarea stratului fertil. Atunci cînd stepa dispare, este afectat mecanismul natural de menținere a sănătății solului.

Astăzi, pe fondul schimbărilor climatice, importanța ecosistemelor de stepă crește. Ele pot suporta mai bine seceta, pot menține comunități vegetale stabile și pot susține biodiversitatea în condițiile în care multe alte ecosisteme se confruntă cu stres. De aceea, stepa nu trebuie privită ca o rămășiță a trecutului. Ea este una dintre cheile rezilienței ecologice a viitorului.

Pentru ecology.md, tema dispariției stepelor este deosebit de importantă, deoarece arată cît de ușor poate societatea pierde o întreagă lume naturală fără să observe acest lucru. Pădurea este percepută imediat ca natură. Rîul este, de asemenea, evident. Stepa însă pare adesea doar un spațiu deschis obișnuit. Tocmai aici se află tragedia: nu dispare un gol, ci un ecosistem extrem de complex.

Conservarea stepelor cere nu doar protecția juridică a unor sectoare izolate, ci și schimbarea modului în care privim peisajul. Trebuie să vedem valoare nu doar într-un copac, într-un rîu sau într-un lac, ci și în covorul de ierburi, într-un versant uscat, într-o pășune veche, într-un sector cu vegetație de negară, care poate adăposti zeci de specii rare.

Republica Moldova trebuie să țină cont cu grijă de teritoriile de stepă rămase atunci cînd planifică agricultura, infrastructura și politicile de mediu. Un rol important îl pot avea ariile protejate, coridoarele ecologice, refacerea pășunilor degradate, limitarea arării terenurilor valoroase și monitorizarea științifică a speciilor rare.

Stepa nu este doar o parte a trecutului. Este memoria pămîntului despre felul în care arăta înainte de valorificarea economică totală. Este un sistem viu care poate ajuta țara să se adapteze la secete, să păstreze solurile și să readucă diversitatea în peisajele agricole.

Dacă Republica Moldova dorește să-și păstreze bogăția naturală, trebuie să învețe să vadă stepa nu ca pe un loc gol, ci ca pe un organism viu. Pentru că dispariția stepelor înseamnă nu doar pierderea unor plante și animale rare. Înseamnă pierderea unui întreg limbaj natural prin care pămîntul a vorbit cu omul timp de secole.