MOLDOVENII.MD

De ce în lume sînt aproape de două ori mai mulți oameni cu tulburări mintale. Ce ne spune această statistică despre civilizație

Un studiu recent publicat în The Lancet, pe baza datelor Global Burden of Disease, a devenit unul dintre cele mai discutate subiecte din medicina și analiza socială contemporană: în 2023, aproximativ 1,17 miliarde de oameni trăiau cu diferite tulburări mintale, aproape de două ori mai mult decît în 1990. Cifra este atît de mare încît trebuie explicată cu atenție. Nu înseamnă că aproape fiecare al șaptelea locuitor al planetei se află într-o stare psihiatrică gravă sau are nevoie de internare. Statistica include o gamă largă de tulburări — anxietate, depresie, tulburare bipolară, schizofrenie, tulburări din spectrul autist, ADHD, tulburări alimentare și alte forme de suferință psihică. Dar chiar și cu această precizare, realitatea rămîne serioasă: sănătatea mintală a devenit una dintre marile teme ale secolului XXI.

Întrebarea principală nu este doar dacă avem mai multe diagnostice datorită unei medicine mai bune, unei stigmatizări mai reduse și unei statistici mai precise. Toate acestea au contat, într-adevăr. Oamenii cer mai des ajutor, medicii recunosc mai bine anxietatea și depresia, statele colectează mai multe date, iar societatea nu mai privește la fel de des problemele psihice ca pe o „slăbiciune de caracter”. Totuși, ar fi greșit să explicăm întreaga creștere doar prin diagnosticare mai bună. Cercetătorii vorbesc tot mai des despre o combinație de factori care măresc în mod real presiunea psihologică asupra omului: urbanizarea, singurătatea, inegalitatea socială, instabilitatea, războaiele, migrațiile, anxietatea climatică, presiunea economică, pandemiile, supraîncărcarea digitală și slăbirea formelor tradiționale de viață comunitară.

Un moment de cotitură a fost pandemia COVID-19. Potrivit OMS, în primul an al pandemiei, prevalența anxietății și depresiei la nivel mondial a crescut cu aproximativ 25%. Cauzele au fost evidente: izolarea, frica de boală, pierderea celor apropiați, nesiguranța financiară, ruperea ritmului obișnuit al vieții, imposibilitatea de a lucra, învăța, comunica și primi sprijin în mod normal. Pandemia a arătat cît de mult depinde sănătatea mintală nu doar de biologia individului, ci și de starea mediului social. Omul poate suporta multe, dar atunci cînd se prăbușesc simultan relațiile, siguranța, predictibilitatea și sentimentul unui viitor, rezistența interioară începe să cedeze.

Urbanizarea este, de asemenea, unul dintre factorii importanți ai presiunii psihice moderne. Orașul i-a oferit omului medicină, educație, muncă, cultură, comunicare și multe posibilități, dar a creat în același timp un mediu al vitezei permanente, al zgomotului, al competiției și al supraîncărcării senzoriale. Milioane de oameni trăiesc aproape unii de alții, dar rămîn adesea singuri. Spațiul devine dens, însă relațiile sociale devin fragile. Omul este tot mai des desprins de ritmurile naturii: merge mai puțin pe jos, vede mai rar sol viu, copaci, apă, schimbări sezoniere și cerul nopții. În acest sens, criza psihică a modernității poate fi privită nu doar ca o problemă medicală, ci și ca o problemă ecologică a modului de viață.

Digitalizarea a amplificat acest proces. Ea i-a oferit omului acces la informație, cunoaștere, muncă și comunicare, dar a creat în același timp un mediu nou al comparației permanente, al anxietății și al atenției fragmentate. Telefonul a devenit o fereastră de buzunar către întreaga lume, dar și o sursă nesfîrșită de zgomot informațional. Omul primește zilnic mai multe semnale decît poate procesa liniștit psihicul său: știri, conflicte, catastrofe, succesele altora, durerea altora, opiniile altora, evaluările altora. Astfel se formează o stare de alertă interioară continuă, ca și cum lumea ar cere permanent o reacție. Aceasta nu înseamnă că tehnologia este rea în sine. Înseamnă însă că psihicul uman are nevoie de limite, pauze și liniște la fel cum corpul are nevoie de aer și somn.

Există și un strat mai profund al problemei — pierderea înrădăcinării. În cea mai mare parte a istoriei, omul a trăit în interiorul unor cicluri naturale și sociale stabile. Era legat de pămînt, familie, comunitate, meșteșug, anotimpuri, muncă fizică, comunicare directă și rezultate vizibile ale acțiunilor sale. Omul modern trăiește adesea într-o realitate mai abstractă: lucrează cu informație, depinde de ecrane, se deplasează între spații artificiale, cumpără hrană gata pregătită, vede rar originea lucrurilor și simte tot mai puțin legătura directă dintre munca sa, natură și viață. O asemenea existență poate fi comodă, dar nu hrănește întotdeauna stabilitatea interioară.

Pe ecology.md, această temă este deosebit de importantă, deoarece arată că ecologia nu înseamnă doar păduri, rîuri, climă și biodiversitate. Ecologia înseamnă și mediul în care trăiește psihicul uman. Dacă mediul urban este lipsit de verdeață, dacă ritmul vieții distruge somnul, dacă cultura digitală nu lasă spațiu pentru liniște, dacă omul este rupt de natură și de comunitatea vie, consecințele se văd nu doar în statisticile medicale, ci și în starea generală a societății. Anxietatea, iritabilitatea, epuizarea emoțională, agresivitatea, apatia și sentimentul lipsei de sens devin simptome nu doar ale unor indivizi, ci și ale unui model civilizațional.

Este important însă să nu transformăm discuția într-un verdict sumbru. Creșterea tulburărilor mintale nu dovedește că omenirea este condamnată. Mai degrabă este un semnal că modul de viață actual trebuie regîndit. Medicina modernă, psihoterapia, sprijinul social și o discuție deschisă despre sănătatea mintală sînt necesare. Dar alături de ele trebuie să apară o abordare mai largă: refacerea legăturilor vii, un oraș mai uman, acces la natură, somn normal, mișcare fizică, mai puțină singurătate, mai puțin zgomot informațional, mai multă muncă cu sens și mai mult spațiu pentru familie, comunitate și liniște interioară.

Un mod de viață ecologic nu se reduce, în acest sens, la sortarea deșeurilor sau la reducerea consumului inutil. El devine o cale de întoarcere a omului către condițiile în care psihicul său poate fi mai stabil. O plimbare prin pădure nu înlocuiește tratamentul în cazul unei depresii severe, dar contactul regulat cu natura, mișcarea, lumina soarelui, comunicarea vie și un ritm de viață mai calm pot deveni o parte importantă a prevenirii. Omul nu este o mașină de procesare a informației. Este o ființă vie care are nevoie de aer, apă, pămînt, mișcare, relații, sens și sentimentul apartenenței la lume.

De aceea statistica The Lancet privind creșterea aproape dublă a numărului de oameni cu tulburări mintale în ultimele trei decenii trebuie privită nu ca un titlu senzațional, ci ca un diagnostic civilizațional. Ea ne spune că lumea modernă produce nu doar tehnologii, confort și viteză, ci și noi forme de vulnerabilitate interioară. Dacă vrem să vorbim serios despre viitor, nu putem separa sănătatea mintală de ecologie, urbanism, educație, cultura digitală și organizarea vieții de zi cu zi. Poate că una dintre marile misiuni ale secolului XXI nu este doar tratarea consecințelor, ci reconstruirea unui mediu în care omului îi va fi mai ușor să rămînă om.