MOLDOVENII.MD

De ce nu-i învățăm pe copii să trăiască în familie?

Recent, am avut o discuție pe tema cum feciorașul meu de patru ani și jumătate nu merge la grădiniță, ce face acasă, sărmanul băiat, cum nu se plictisește, privește, probabil desene animate zile întregi etc. etc.

Eu l-am urmărit atent pe „bietul băiat”. Chiar și am vorbit cu el despre aceasta și m-am convins încă o dată: nu, el nu se plictisește. Mai mult, el se simte bine cu adevărat. Aceasta se vede și din comportamentul lui acasă și în afara casei, e clar și din vorbele lui – un copil de 4-5 ani este destul de adecvat și el poate conversa deschis și foarte serios.

El nu știe că acasă trebuie să se plictisească. El nu știe de ce undeva trebuie să fie mai interesant.

El trăiește în familie. El își împărtășește cu familia toate lucrurile, grijile, bucuriile și necazurile etc. El trăiește cu viața familiei. Absoarbe toate acestea, învață de la părinți, cum trăiesc ei.

El nu frecventează la centrele educaționale. Să dezvolte motorica, perseverența, să învețe literele și cifrele și să comunice cu semenii lui. În același timp, fantastic, el știe tot ce trebuie să știe un copil de vîrsta lui. Nu demult a început să se intereseze de litere și iată că el știe aproape toate literele și îmi scrie scrisori cu plăcere. Fără centrele educaționale!

Cît de mult sîntem axați pe aceste centre. Ni se pare că fără ele nu ne vom crește copilul nu doar normal, în general, nu-l vom crește. Cum el va crește și se va dezvolta fără lecțiile speciale de dezvoltare a abilităților motorii?? Fără a învăța să scrie și să calculeze?? Or, în prezent așa sînt cerințele în școală – trebuie să înceapă a învăța de la trei ani! Iar grădinița! Copilul nu va putea socializa fără ea! Și nu va putea socializa!

Dar ce se întămplă? Trăiește copilul la grădiniță. Da, de la trei ani învață a scrie, a socoti, a dansa, a lipi, a desena (este atît de important ca să crească o persoană fericită și de succes, nu-i așa?) Poate spune 25 de fraze în engleză, iar părinții sînt foarte bucuroși! Iar să trăiască în familie – nu poate. Pentru că în familie se află doar seara, cînd toți au venit de la lucru obosiți, au mîncat și stau toți prin camerele lor, se odihnesc după o zi de muncă încordată. Sau, în cel mai bun caz, stau împreună și discută cum au petrecut ziua. Iar aceasta nu e chiar tabloul real al vieții de familie. Copilul nu vede întreaga viață și nu o cunoaște deloc. Iar în zilele de odihnă, copilul, care a fost toată săptămîna la grădiniță, ca la lucru, este dus la distracții.

Pentru că părinții înțeleg că trebuie să-i ofere copilului ceva. Ceva mai mult decît statul acasă, pentru că acolo el se plictisește, nu știe ce să facă. Și decid că copilul are nevoie de parcurile de distracții, cinema, aquaparcuri, etc. Și din nou, copilul își petrece timpul într-o atmosferă un pic artificială. Așa și trăiește copilul, rupt puțin de realitate.

Mai tîrziu, cînd copilul crește, începem să ne mirăm – de ce el nu ne ajută în casă? De ce doar stă la calculator? De ce preferă întîlnirile cu prietenii discuțiilor în familie? Dar unde e familia, ce e asta? El nu știe! El nu știe ce poate face în general acolo. Se plictisește. Și merge acolo unde a fost mereu prezent – la prieteni. Iar dacă stă acasă – atunci doar la calculator. Deoarece el se poate distra, așa a fost învățat, asta i-au arătat și i-au dat drept recompensă.

Iar apoi el va încerca să-și întemeieze propria familie… Iată atunci el va începe să afle toate acestea… Prin încercări, greșeli, lacrimi, certuri, scandaluri … Or, e mult mai „eficient” să înveți din propriile greșeli…