MOLDOVENII.MD

De ce nu trebuie să ardem iarba uscată

1 ) In sălbăticie totul este prevăzut ca iarba, arbuștii să crească singuri după iarnă, fără incendiere. În clima europeană iarba putrezește de la sine și nu este un obstacol pentru creșterea lăstarilor tineri, în cele din urmă putrezesc și crengile. În plus, ramurile lăsate în iarbă sunt un loc perfect pentru cuibăritul păsărilor.

2 ) Efectul de creștere mai rapidă a ierbii în urma incendierii este aparent. Iarba uscată doar ascunde primii muguri verzi tineri, și locurile arse nu par gri. În timp ce în zonele arse înnegrite iarba verde este clar vizibilă.

3 ) În timpul arderii iarba, florile deja încep să crească. Tufele încep sezonul lor de creștere activă, deși cu ochiul liber și nu se poate vedea acest lucru. După ardere supraviețuiesc și răsar, înăbușind cealaltă flora slăbită și aproape ruinată, iarba cea mai simplă și buruienile. Astfel, se epuizează compoziția speciilor de vegetație și fauna sălbatică.

4 ) Pier semințe de plante și iarba deasupra solului, semințe din sol și deasupra pământului.

5 ) Pier multe insecte, larve, pupe. În foc ard toate creaturile vii - buburuze, gândaci Carabidae, râme și altele care extermină dăunătorii din grădină și participă la procesul de formare a solului. Pentru râme nu există iarbă uscată suplimentară. Ele o procesează rapid, transformând-o într-un îngrășământ valoros, transportându-l adânc în sol la rădăcinile plantelor, și în același timp fac solul afânat și viu. Iarba uscată de anul trecut nu este un gunoi, ci o hrană de neprețuit,un  adăpost, condițiile de viață create de natura înseși.

6 ) Arderea ierbii uscate provoacă moartea ouălor la păsări care își fac cuiburi la începutul lunii aprilie.

7 ) În incendierea ierbii moare toată microflora solului, inclusiv cea care ajută plantelor să reziste la boli.

8 ) Incendiile duc la o pierdere semnificativă a fertilității solului. Focul nu crește cantitatea de minerale din sol, el doar le eliberează din iarba uscată, face disponibil pentru nutriția plantelor. Totodată se pierd compușii cu azot și materia organică moartă a solului. Reducerea cantității de materie organică moartă în sol – este principalul factor al scăderii fertilității solului. Materia organică - humus - asigură porozitatea și afinitatea solului, conținutul de umiditate, abilitatea de a reține elementele de nutriție minerală a plantelor în formele de la care acestea pot fi eliberate rapid în soluția solului. În plus, materia organică determină în mare parte capacitatea solului de a rezista la eroziunea eoliană și de apă - particulele organice moarte, legate cu nisip și argilă, se spală sau se avântă mai greu, prin urmare stratul de sol fertil este mai bine conservat de-a lungul timpului. În fine, materia organică moartă eliberează elemente minerale de nutriție treptat, pe măsura descompunerii, în timp ce în ardere elementele materiale minerale trec într-o formă solubilă (cenușă) mai rapid și ulterior ușor se spală cu prima aversă. Multe soluri fertile, de exemplu, solul negru în condiții de ardere constantă a ierbii uscate pur și simplu nu se formează, deoarece lipsește o completare cu materie organică moartă, necesară pentru formarea lor.

9 ) În incendiu pot muri și suferă animale, reptile, amfibieni: în special iepurași și arici nou-născuți, broaște-râioase, broaște. Într-un incendiu puternic pier aproape toate animalele care trăiesc în iarba uscată sau pe suprafața solului. Cineva arde, cineva se sufocă de fum.

10) Atunci când piere un element sau mai multe părți de biocenoza locului, situația mediului se poate schimba ireversibil în rău. Fiecare animal, fiecare gândac, fluture, broască, fiecare fir de iarbă și fiecare floare sunt integrate în natură în cadrul lanțului biologic. Oamenii de știință estimează că stratul superior de sol de 10 cm conține sau este asociat cu aproximativ 90 % din diversitatea ecosistemului pajiștii.

11 ) În incendiu de primăvară pot fi deteriorați și arborii, mai ales gulerul lor de rădăcină - un loc foarte vulnerabil, situat chiar deasupra solului. Să nu mai vorbim de faptul că copacii pot pur și simplu să ardă din cauza temperaturii înalte, la fel ca și mugurii dezvoltați în primăvară, ceea ce este foarte dăunător pentru copac, chiar dacă acesta va supraviețui. Suferă mult puieții ( în special soiuri vulnerabile, cum ar fi stejar, arțar, tei) . Incendierea ierbii provoacă daune semnificative la margini de pădure, distruge lăstarii lemnoși tineri, este o sursă majoră de incendii în păduri și mlaștini de turbă. Chiar și un incendiu mic poate deteriora plantații forestiere tinere, create pentru a proteja câmpurile de secetă, eroziune, drumurile de înzăpezire și inserări de praf, etc.

Rețineți: la locul incendierii viață normală a plantelor și insectelor se restabilește  numai după 5-6 ani și de multe ori nu se recuperează niciodată.