De ce romanii nu-si fac case din lut, paianta sau lemn?
Este suficient să mergi la Muzeul Satului din București, nu mai spun de alte orașe, ca să constați că avem o tradiție serioasă și îndelungată în privința construcțiilor denumite acum eco. Da, construcții din materiale naturale de la piatră la argilă, de la lemn la stuf. Și totuși aceste tipuri de construcții și-au pierdut popularitatea, ba chiar sunt considerate inferioare, sunt disprețuite de majoritatea românilor. Când am scris despre Dragoș Iliescu și casă lui îngropată sau despre Ileana Mavrodin și casele din lut au existat voci care spuneau că genul acesta de locuințe sunt doar niște bordeie. Când am scris despre case din lemn, fie ele și inovatoare, au existat voci care au spus că sunt niște copii sau mai rău cotețe. Când am scris despre Liliana Chiaburu au fost răutăcioși care spuneau că arhitecta doar copiază ceea ce există deja la Muzeul Satului, fără să vadă adaptările actuale concepute de ea. Când am stat de vorbă cu Nicoleta Marin, învățătoarea din Buzău care a demarat proiectul Cob Village la Berca (vezi foto in articol), am aflat despre multe prejudecăți pe care le-a întâmpinat, dar și de faptul că oamenii din Berca, cei care sunt familiarizați cu astfel de construcții din moși-strămoși ca să zic așa, au știut să o ajute, dar nu e genul de construcții pe care să le facă și pentru ei, deși se pricep la asta.
E ciudat cum o tradiție de secole în construcții naturale nu doar că e întreruptă, ci și disprețuită. E ciudat că ne uităm în Occident unde s-a redescoperit acest tip de arhitectură eco care la noi era uzuală, aceste cob house sau case din lut, spre exemplu, care acum atrag atenția multora dintre noi. De de ce ne-au atras acum atenția? Doar pentru că ideile de cob house sau case din lemn au fost validate în străinătate? Doar pentru că occidentalii spun că sunt naturale și eco și sănătoase? De ce Nicoleta Marin a trebuit să se chinuiască (și încă eforturile ei nu s-a încheiat) să ridice un mic complex turistic cu astfel de case din lut fără a beneficia pe deplin și de la început de meșteri pricepuți, descendenți ai celor care de sute de ani și-au făcut singuri case din paiantă, sobe de lut, case cu fundație din piatră sau case cu acoperișuri din stuf? De ce disprețuim acest gen de arhitectură în loc să fi fost noi românii printre primii din lume care s-o promoveze și să o ducă la un nivel superior?
Ei bine, am ajuns la concluzia că perioada blocurilor comuniste a contat enorm în întreruperea acestei tradiții. N-am fost în stare să vedem decât neajunsurile caselor eco făcute de bunicii și străbunicii noștri, faptul că nu aveau apă curentă, canalizare, wc-ul în casă sau chiar curent electric. Astfel că blocul reprezenta ceva “superior” mediului sărăcăcios și insalubru de la țară. Da, casele noastre tradiționale, naturale au fost asimilate sărăciei, au fost imaginea unui trai greu cu mari lipsuri. N-au reprezentat nicio clipă pentru noi ideea unui stil de viață sănătos pentru că nu aveam cu ce să-l comparăm. Ele au fost doar imaginea de care cei mai mulți vroiau să fugă, case din care chiar părinții își îndemnau, dacă nu chiar împingeau de la spate, copiii să evadeze. La oraș era mai bine pentru că se putea face mai repede curat, pentru că existau spitale și școli aproape, pentru că era wc-ul în casă și pentru că mergeai la magazin și cumpărai legumele sau carnea în loc să trudești pentru ele zi de zi. Erai un domn! Era mai bine, deci erai mai superior. Ai scăpat de un trai într-o casă sănătoasă și te-ai mutat într-una la etaj. Gata! Ai scăpat și de animale, și de muncă și de lipsuri și te-ai trezit cu un statut. Ce amăgire!
Și uite, a venit vremea când am realizat că blocul e nașpa, că ar fi de o mie de ori mai bine să ai propria căsuță de lut cu grădină în care să-ți cultivi legumele în loc să mergi la supermaket și să le cumperi pe alea fără gust și fără arome. Că e mai bine o casă de paiantă cu o bucată de curte pe lângă ea, unde poate și câinele și pisica pe care îi ținem ostracizați la bloc, ar putea să-și facă treaba pentru care au fost proiectați pe lumea asta. De ce gândim așa acum? Pentru că am aflat că se poate să modernizezi o astfel de casă! Se poate să ai wc-ul în casă și apă curentă și canalizare și curent electric și net și ce vrei tu într-o construcție ridicată din materiale naturale. Pentru că acum nu mai așteptăm să ni se dea, să facă statul, ci știm că stă în puterea noastră să le facem și avem tehnologia și soluțiile tehnice ca o casă să fie independentă energetic. O casă de lut, din paiantă sau lemn nu este inferioară! Din contră, ea reprezintă imaginea unui trai unamizat, o reîntoarcere la rădăcinile sănătoase, dar musai această reîntoarcere trebuie adaptată contextului de secol XXI, incusiv ca formă, ca arhitectură și neapărat ca și dotări și utilități. De aceea nu te mai poți aștepta ca o casă eco să coste puțin. Nu mai poți face comparația cu bordeiele, care da, erau ridicate din sărăcie. Dar tocmai sărăcia ne-a învățat să fim ingenioși, să folosim natura în beneficiul nostru, și asta fără să-i dăunăm mediului.
Intenția mea nu este să te conving de faptul că acest gen de case din lut, din paiantă sau din lemn sunt cele mai bune. Intenția mea este să te fac să reanalizezi problema, să-ți pui întrebări, să te documentezi și să-ți dai seama că avem o tradiție în materie de case eco, o tradiție care trebuie valorificată și adusă la nivelul de dotare și confort al vremurilor în care trăim. Acest tip de case nu reprezintă azi sărăcia, deși pentru mulți încă asta mai evocă ele, ci reluarea unei tradiții întrerupte acum 50-60 de ani. Avem marele avantaj că, în tot acest timp în care ne-am lăsat iluzionați de superioritatea confortul blocului, pe lumea asta s-au inventat produse, echipamente și sisteme care pot transforma traiul într-o casă eco. Poate fi mult mai bine decât la bloc. Să pornim de aici că azi se poate să fii domn într-o casă construită tradițional sau într-o casă eco. Dar dincolo de domn, că poți fi și te poți simți ca un om! Unul mândru că nu irosește ceea ce strămoșii lui au testat, îmbunătățit și realizat sute de ani în materie de case naturale, ci un om care duce totul la un nivel superior. Despre asta cu siguranță îmi doresc să vorbesc și la TEDx Brașov unde m-a invitat Tibi Ruczui (vezi aici blogul lui) care organizează în acest an o serie de conferințe pe tema construcțiilor naturale. O viață avem? Colorată să fie! Inclusiv cu ideile bunicilor noștri, dar și cu cele ale inovatorilor contemporani!
201