De ce Tatarstanul are nevoie de moşii?

Într-o lume contemporană instabilă, care se află în pragul schimbărilor, principalele valori nu sunt petrolul şi aurul, ci alimentele şi cunoştinţele cum să trăim ...

După mitingul organizat în sprijinul adoptării Legii cu privire la moşii, care a avut loc la sfîrşitul lunii mai în Kazan, precum şi raliul Novosibirsk - Moscova, dedicat aceluiaşi subiect, autorităţile federale şi regionale au manifestat interes faţă de creatorii aşezărilor ecologice. În Consiliul de Stat al Republicii Tatarstan, se pregăteşte pentru sesiunea de toamnă legea regională privind moşiile. Ziarul ”Business Online” a postat un articol, scris special de activistul aşezării cu moşii ”Svetloie”, Valeriu Miroşnikov.

Moşiile generice nu sunt pentru cetăţenii inteligenţi, un mod de a scăpa de problemele urbane sau un aspect al producţiei agricole. Moşiile sunt un răspuns care s-a copt în adîncurile civilizaţiei ruse (mişcarea se dezvoltă nu numai în Rusia, dar şi în toate ţările vecine, inclusiv statele baltice) la provocările globale.

Criza civilizaţiei contemporane poartă un caracter sistemic. Ea afectează nu numai aspectele economice şi financiare, ci de asemenea, cele etice, ecologice, culturale, ideologice şi prin urmare, soluţionarea lor nu este posibilă prin modificări individuale. În ţară, ar trebui să fie creat un germen de un alt tip de societate - un spaţiu social bazat pe principiile de armonie, cooperare şi asistenţă reciprocă. Acesta trebuie să fie protejat de către stat de la influenţa sistemului, deja existent. Drept bază pentru o nouă organizare socială trebuie să devină fermele de familie, în formă de moşii. Oamenii doresc să-şi recapete patria lor mică, un teren de pămînt special, de care ei vor avea grijă. În sens material, moşia este un teren de pămînt indivizibil, de cel puţin 1 hectar, care ar trebui să fie alocat cu titlu gratuit la fiecare familie din Rusia sau la un cetăţean celibatar, în utilizare pe durata vieţii, cu dreptul de a fi transferat prin moştenire. Acesta este capabil să ofere familiei lucruri de cea mai mare importanţă: aer curat, apă, alimente, precum şi materiale de construcţii, combustibil, îmbrăcăminte şi venituri obţinute din vînzarea excedentelor.

Economia la moşia se bazează pe protecţia mediului înconjurător, crearea unui sistem biologic (biocenoză) de auto-restabilire şi auto-susţinere, în care fiecare element are o semnificaţie practică. Aproximativ o jumătate din teren ar trebui să ocupe pădurea, care conţine şi combustibil şi materiale de construcţii, ciuperci, fructe de pădure, frunziş care fertilizează solul, în loc de pretinsele "îngrăşăminte minerale ". Pădurea păstrează umiditatea solului şi atrage apa (în special, plopul tremurător, salcia, stejarul), ridică nivelul apelor subterane şi creează condiţii pentru precipitaţii. De asemenea, din structura moşiei face parte şi un iaz cu o oglindă de 1- 2 ari, care creează un microclimat, modifică regimul de umiditate (roua) şi de temperatură (apa se încălzeşte o lungă perioadă de timp şi întoarce căldura tot o lungă perioadă de timp). Acest lucru oferă plantelor două ore suplimentare de confort în timpul arşiţei şi extinde perioada vegetaţiei cu 2 - 3 săptămîni în afara sezonului, eliberează proprietarii de la o irigare frecventă.

Tehnologiile moderne agricole - chimizate şi mecanizate – epuizează solul, provoacă eroziunea lui, cerând investiţii mari de capital şi oricum, scot terenul din circulaţie. Tehnologiile ecologice utilizate la moşiile cresc fertilitatea şi restabilesc solul. Într-o perspectivă durabilă, numai ele au un viitor. Suporterii de permacultură, de exemplu, celebrul fermier austriac, Sepp Holzer şi adepţii săi numeroşi din Rusia, ajung la acelaşi rezultat ca şi irigarea prin picurare, creând creste înalte, în interiorul cărora se pun trunchiuri şi ramuri de copaci. Creasta răcorită de vînt, în interior condensează umezeala, de care, la necesitate, se hrănesc plantele. Mulci din paie previn evaporarea apei. În plus, panta crestei îndreptate la sud, îi permite să stocheze eficient căldura (germinarea timpurie şi rezistenţa la îngheţuri), produsele organice în putrefacţie cresc fertilitatea şi cu 3 - 4 grade, ridică temperatura. Plantele de pe pantă nu se umbresc reciproc, iar în partea din spate a crestei, pot creşte plantele care preferă umbra.

Este interesant că cu 15 mii de ani în urmă, locuitorii din Tiwanaku antic, au dezvoltat o tehnologie similară de cîmpii ridicate, care cresc fertilitatea solului. În ultimii ani, unele dintre aceste câmpii au fost cultivate prin eforturile comune ale arheologilor şi agronomilor. S-a dovedit că pe aceste terenuri experimentale, cartofii dau o roadă de trei ori mai mare decît pe cele mai productive cîmpii avansate.

Mişcarea fondatorilor moşiilor reprezintă o gîndire colectivă, creată de mii de persoane, care timp de 10 ani reînvie tradiţiile de viaţă şi de economie populare, asimilînd neobosit informaţiile moderne, în căutarea tehnologiilor prietinoase naturii, construcţiilor verzi, energiei alternative, întemeierii relaţiilor sociale armonioase.

La moşiile, într-un mediu natural restabilit, pe un sol bogat în microbi şi micoriză, într-o funcţionare reciprocă cu alte specii de plante (unele resping dăunătorii, în timp ce altele atrag insectele polenizatoare, al treilea atrag apa cu ajutorul sistemului de rădăcini, schimbă compoziţia solului), plantele produc fructe care sunt biologic corecte şi complete, îmbogăţite cu vitamine, oligoelemente, uleiuri etere, ele sunt vindecătoare. Şi atunci cînd societatea va înţelege valoarea produselor cultivate la moşiile, fără exploatarea solului şi o muncă istovitoare, acestea vor oferi familiei un venit adecvat. Cu atît mai mult că necesităţile de bază ale familiei, vor fi satisfăcute de moşie. Aceste nevoi nu sunt mari, deoarece se referă la un spectru demografic determinat. Iar, necesităţile spectrului parazitar de degradare, poat creşte la infinit. Anume pentru a satisface aceste nevoi este utilizată cea mai mare parte a resurselor de pe glob.

Dar, principalul rezultat al fondării moşiilor, trebuie să fie renaşterea şi păstrarea sentimentelor de dragoste în cadrul familiei. Copiii de azi, comunicînd cu lumea moartă, îşi pierd rapid vitalitatea şi maturizîndu-se, devin asemănători cu bio-roboţii. Cum a recunoscut sincer, fostul ministru al Educaţiei, Fursenko, sistemul sovietic de învăţămînt din greşeală transforma oamenii în creatori, iar cel de azi, corectează această deficienţă, făcîndu-i consumatori. Copiii din moşiile cresc în contact cu natura vie, care este întotdeauna nouă, unică, plină de pasiune şi de mişcare. Prin urmare, copiii din moşiile îşi păstrează agerimea gîndirii şi prospeţimea sentimentelor care le ajuta la însuşirea aşa-numitelor dispozitive tehnocratic sofisticate. Acest lucru se aseamănă cu situaţia lingvistică din Tatarstan: copii ruşi ştiu, practic, doar limba rusă, copiii tătarilor cunosc limbile rusă şi tătară, ceea ce le oferă mai multă libertate în comunicare (şi de ocupare a funcţiilor publice). De asemenea, copiii mediul urban, cunosc doar o lume tehnocratică, fiind înstrăinaţi de lumea vie. Copiii din moşiile pot compara ambele lumi şi folosi tot ce este mai bun în fiecare dintre ele.

Entuziaştii mişcării de creare a moşiilor din Tatarstan, astăzi valorifică mai mult de 10 terenuri de mărime de la 50 pînă la 300 de hectare. Există astfel de aşezări cum ar fi Svetloie, Svetlogorie, Laduşki, Krasnaia Gorka şi altele. Sunt şi moşii a parte, create de săteni, care îşi amenajează casele părinteşti .

Autor: Valerii Miroșnikov

Sursa: business-gazeta.ru