MOLDOVENII.MD

De cealaltă parte a antichității. Partea 3. Șapte pași spre cer sau călătoria dincolo de limitele imaginației…

O frază scăpată întîmplător în partea anterioară s-a dovedit a fi profetică: „Sînt convins că există oameni, care practică „oprirea lumii” și obține măiestrie în acest domeniu”. în căutarea mea eu am găsit un asemenea om – Ghennadii Șatov, cu care am privit dincolo de limitele imaginației.

- Vrei să afli mai multe despre tine? Probabil, acest „mai mult” va fi punctul de pornire pentru următorii tăi pași în viață. Probabil acest „mai mult” te va determina să nu ai încredere în calea actuală, că va fi foarte greu în general să te miști. Asta vrei?

- Da, sînt gata să ascult.

-Dar trebuie să încerci nu doar să asculți, dar și să vezi și să simți. Vrei?

- Voi face totul ce stă în puterile mele, capacitățile mele și ce vei cere de la mine în cadrul acestui experiment. Apropo, cum se va numi această experiență? Calea spre sine?

- Nu, mai degrabă, această cale va fi mai departe de noi. Mai departe de imaginația noastră. Vor fi șapte pași calmi, curioși și imponderabili spre cer.

- Aha. Deci, va fi o călătorie? Calea?

-De, eu te voi aduce cu ruta mea în punctul, ale cărui coordonate le vei stabili singur. Gîndește-te la solicitarea ta și îndată ce vei cunoaște punctul nostru final, vom porni în călătoria „șapte pași spre cer”.

- Mi-am stabili punctul de destinație. Ce urmează?

-Mergem. Vom crea o magie, comandată de tine, conform următorului plan. Vom începe cu faptul că timp de o săptămînă nu vei vorbi cu nimeni, cu atît mai mult, nu te vei contraria cu nimeni, nu vei face sex, te vei abține de orice manifestare a agresiunii, de orice interacțiuni emoționale, de vizionarea informației și filmelor, de discuții și nerăbdare. În ultima zi, vei trebui să consumi doar mîncare ușoară vegană. Antrenează-ți imaginația – desenează în gînd cifre și privește-le din diferite părți și unghiuri. Iar spre seară vom începe călătoria spre sine. Pentru acest ritual vom avea nevoie de: foc, șemineu, plante aromate, atribute ale șamanilor și obiecte pentru baie. În timpul ritualului trebuie să ai mîncarea ta preferată, ceai, să porți haine comode și să fii pregătit să adresezi trei întrebări principale. Fii gata!

Maestrul călătoriilor spre sine s-a așezat pe un divan moale, comod și a rostit următorul mesaj:

- Este magia, care nu o primim gratuit. Ea, într-adevăr, nu e simplă și e complicată în realizare. Necesită multe eforturi, atît din partea conductorului, cît și din partea ta, care merge spre sine. Eu trebuie să pătrund prin meditație în întrebarea ta, să văd cel mai favorabil interval de timp pentru soluționarea ei, să privesc la aranjarea stelelor și alte circumstanțe ale căii tale, să descopăr proprietățile caracterului tău și anumite trăsături ale personalității tale, pentru a înțelege ce mijloace suplimentare vor fi necesare.

Am îndeplinit toate indicațiile conductorului meu și peste o săptămînă eram absolut gata pentru ritual. Mai mult, au fost și niște provocări, care mi-au dat de înțeles cît de infectat este spațiul nostru cu negativ, de care ne putem proteja prin diferite metode. Probabil, pur și simplu nu trebuie să interacționați cu aceste fenomene negative. Este o mișcare minimă pentru blocarea mediului agresiv. Nu vă lăsați implicați în această formă de pierdere a conștiinței.

Într-o măsură, sau alta, toți sînt afectați de acest virus al negativismului, iar asta înseamnă că nu trebuie să deveniți un pustnic, pentru a trece acești „șapte pași spre cer”. Pur și simplu va trebui să lucrați bine cu voi înșivă, să creați un spațiu sigur pentru viață. La sfîrșitul acestei săptămîni pregătitoare, eu mă simțeam la nivel, în starea de zbor a conștiinței. Mai departe, eu am venit seara la conductorul meu, luînd totul ce mi-a fost recomandat pentru ritual. Este curios faptul că în cadrul întîlnirii noastre, aflîndu-mă lîngă el, eu înțelegeam că la mine deja s-a produs o schimbare în mentalitate, iar începutul de cale părea ca o plutire. Este o stare minunată, cînd conștiința mea pur și simplu savura acest zbor.

- Eu văd cum zbori. Este normal pentru călătoria noastră. Totul din jurul deja sună și e gata de ritual. Bună ziua!

Ritualul

Veselie, multă mișcare și arome, lumînări, șemineu, sauna. Toate funcționau. Întreaga atmosferă mă cufunda într-o stare fermecată. Acolo, din această stare, am început să mă manifest, din punct de vedere artistic. Una dintre condiții ale practicii de succes era respirația mea. Eu trebuia să inspir imaginar energia din nucleul pămîntului astfel, încît ea să tracă prin mine prin partea de jos pînă la creștet, eliberînd-o printr-un inel înapoi. Dar asta era o mișcare palpabilă a energiei prin mine. S-a întîmplat așa că respirația și imaginația s-au contopit prin energia, percepută de mine. Percepută de sentimente, de o privire lăuntrică. Aici eu trăiam prin acest inel al energiei.

A doua etapă a ritualului, avea loc după o saună, doar că o făceam împreună cu conductorul, contopindu-ne energiile. A lui și a mea. L-am simțit pe acest om. E aproape la fel cum ne-am fi cuprins.

În a treia etapă a ritualului noi ne-am folosit de energia noastră comună pentru întrebările și punctele mele de destinație. Drept răspuns la mesajul meu, eu am perceput niște imagini, care m-au ajutat să-mi aduc conștiința pînă la perceperea clară a ceea ce vedeam. Dacă contemplam muzica, atunci eu vedeam muzica. Dacă atenția mea era îndreptată spre evenimentele din trecutul meu, atunci eu le vedeam integru, ușor și repede. Și această viziune se deosebea principial de cunoștințe sau de gîndire. Conștiința mea era într-o formă excelentă, bine pregătită și îmi reușea această călătorie. Mă ghida conductorul meu, prin indicații scurte, clare. Totul era atît de clar și corespundea cu percepția mea. El reproducea detaliile vedeniilor mele și îmi era clar că ne aflăm într-un singur proces. Apoi, în conștiință a venit liniștea, acolo nu a rămas haos. Doar claritate. Doar răspunsurile la întrebările mele. Cine sînt și ce vede conștiința mea.

A mai fost o tentativă de a aduce conștiința mea dincolo de imaginație. Acolo, unde încă „nu am fost”. Pentru a vă introduce în următoarea etapă a ritualului, o voi descrie drept o călătorie spre un flux de chipuri imaginare, plin de trăiri. Energia noastră se plimba printr-un tub imaginar, ridicîndu-se pînă la limitele imaginației, tinzînd să privează dincolo de ele. Eu am văzut că există limite. Fluxul perceput era atît de voluminos și concentrat, încît principala sarcină la acel moment era să mă opresc. Să cuprind răspunsurile pentru a le deține. Eu nu am privit mai departe. Am rămas la pasul patru. Era peste puterile mele să primesc acel masiv colosal de informație, ce se afla în calea mea spre „cer”. Este vorba de percepție și de nivelul spiritual, dar nu de modul de oferire, ca în celelalte trei etape ale ritualului.

În călătoria mea eu am primit cu mult mai multe răspunsuri decît am așteptat inițial. Eu pur și simplu sînt copleșit. Ceea cu ce m-am confruntat la limita imaginației, mi s-a părut atît de periculos și necorespunzător cu cea ce am trecut în viață. Eu nu mi-am forțat conștiința cu o nouă experiență și cu riscuri nejustificate. Eu nu am ales calea pînă la urmă, deoarece nu am putut să mă consolidez în noua stare. Această practică poate fi percepută ca un antrenament al corpului energetic.

Pornind în călătoria „șapte pași spre cer”, eu am căpătat experiența viziunii. Și asta e ca un dans. E mișcarea spre cer. Dar e un proces creativ și continuu, care nu poate fi fixat prin evaluare. El nu poate fi explicat logic. Am rămas cu bucuria, încrederea și instrumentele individuale pentru atingerea scopurilor mele. Am rămas cu experiența de aflare într-o anumită stare a conștiinței, unde spiritul meu plutește.

Anna Kunț

(va urma)