MOLDOVENII.MD

Dervişul Dmitrii Vîdrin: Bine aţi venit în lumea nouă!

Şi vecinii imediaţi ai Moldovei resimt azi probleme similare. Şi în Rusia, şi în Ucraina oamenii reinterpretează ideile despre prezent şi meditează asupra viitorului.

Cu ce totaluri vor ieşi din epidemia de coronavirus Ucraina şi Rusia, care este soarta de mai departe a «Еuropei unite», cît va mai dura criza? La aceste şi alte întrebări ale comentatorului Constantin Kevorkean răspunde unul dintre cei mai cunoscuţi politologi ucraineni Dmitrii Vîdrin.

Lumea contemporană este suprasaturată de evenimente importante: epidemia de coronavirus, apropiata criză economică, prăbuşirea preţurilor la petrol. Unii experţi spun că ne aflăm în pragul unei noi cosmonomii. Aşa să fie oare?

Eu cred că noi deja am trecut pragul. Mai mult, acelaşi coronavirus a închis viclean uşa după noi. Şi noi semănăm cu inginerul gol Ernest Pavlovici Sciuchin din «12 scaune»: avem în spate uşa deja închisă, în faţă – o scară interminabilă, în mînă – doar o bucăţică de săpun. Bine aţi venit în lumea nouă!

În rezultatul epidemiei COVID-19 mai toate statele şi-au amintit că au hotare, vămi, cordoane.. Observăm o renaştere a ideii «statului naţional» opus «societăţii deschise» din epoca globalismului?

Nu noi ne-am amintit –virusul ne-a sugerat. «19» are avantrenul slab, fruntea lui nu poate sparge peretele, nici chiar cu coroana sa. Iată de ce infecţia procedează mişeleşte: transmite celulei un semnal fals cum că la uşă bate un oaspe bineintenţionat, cu bunătate şi cadouri. Celula se deschide, virusul năvăleşte şi o distruge din interior. Exact la fel acţionau şi structurile virotice ale «societăţii deschise», de aceea eu le numesc «coronasorose». Prin granturi, prin farmece liberale ele disecau suveranitatea statului, spărgeau graniţele, cordoanele şi distrugeau ţările mai atractive. Eu deja am menţionat, că este absurd să elaborăm un vaccin contra virusului, - el este volatil, supus mutaţiilor, imperceptibil. E nevoie de un vaccin care ar face celula mai responsabilă şi mai puţin naivă. La fel e şi în cazul statelor. Acele care vor trece din poziţia „societăţii deschise” la concepţia „suveranităţii responsabile”, vor supravieţui. Celelalte vor fi devorate. Iată de ce eu salut şi mica Ungarie (căreia, pentru a înţelege, i-au fost suficiente marile ei tradiţii filozofice ), şi marea noastră Rusie, ai cărei cugetători remarcabili (acelaşi Nicolai Danilevschii) au scris despre valoarea absolută a suveranităţii. Iată care este unul dintre parametrii principali ai lumii noi.

În această privinţă, este foarte interesantă soarta aşa numitei Europe unite. Am putea deveni martorii „apusului Europei”, prognozat de nenumărate ori?

Altădatăseglumea :«E imposibil apusul manual al soarelui». Şi apusul Europei făcut „manual” este imposibil. Totul depinde de coincidenţa critică a unui şir întreg de circumstanţe. Vă amintiţi bancul: «Inculpat, cum de aţi lovit în cap soţia cu care aţi trăit în pace timp de treizeci de ani?» «Onorată instanţă, eu stăteam la bucătărie cu tigaia în mînă, soţia stătea cu spatele la mine, în spate – uşa deschisă. Mi-am zis că altă dată circumstanţele nu vor mai fi aşa de favorabile».

Azi, din diverse motive, inclusiv neprevăzute, UE este ruptă în bucăţi de forţe majore. Se rupe osatura spiritual-culturală. E ceva fatal deja. Plus înstrăinarea morală. Se crează impresia că virusul a lovit în cap toate valorile europene. Aşa valori comune, ca ajutorul reciproc şi caritatea, toleranţa şi solidaritatea, la sigur au capul spart. Iată de ce azi UE este un călăreţ fără cap. Calul (resursele) încă îl duce. Dar are în faţă o prăpastie. Vor putea supravieţui doar acele ţări, care „se vor împrieteni cu capul”. Adică, vor trece la o autoapreciere adecvată în lumea nouă. În acest context, chiar dacă pare straniu, şanse bunicele are Italia.

Urmaşii culturii elene, cărora Bruxellesul a refuzat să le acorde ajutor, iarăşi şi-au întors privirile spre est. Organizaţiile lor obşteşti au cerut ajutor de la Rusia. Printr-o ironie a soartei, primele au reacţionat Crimeea şi Sevastopolul. De acolo porneşte acum primul lot de mijloace de protecţie. Face impresia, că însuşi spiritul antic al Luminatei Republici Veneţia le sugerează italienilor mişcările corecte. Dar majoritatea ţărilor europene nu dispune de asemenea sugestii. Cu regret.

Schimbările cosmonomice şi crizele economice adesea provoacă războaie mari. Al treilea război mondial a şi început, ori grozăviile cele mari încă urmează?

Războiaele mutează, la fel ca temutul virus. Aşa că războiul armelor este deja un atavism, deşi mai pot avea loc recidive locale. Iar războiul raţiunii încă urmează, el este inevitabil. Rusia o presimte (la nivelul conducătorilor) intuitiv. La sigur. De aceea complexul rachetelor ei se numeşte «Джевелин», adică gerid, iar la noi С-400 — «Триумф». Triumful contra geridului – simte diferenţa. Glumesc, desigur. Însă raţionamentele şi imaginile chiar reprezintă armele viitorului război. Care este deja alături.

Criza mai este şi epoca posibilităţilor. Ce posibilităţi deschid actualele evenimente globale pentru Rusia?

Mulţumesc pentru întrebare, Constantine. Demult o aşteptam. Vorba lui Leon Feihtwangher, lumea este plină de răspunsuri. Însă duce lipsă de întrebări puse corect. Iată ce răspunsuri am putut modela din vibraţiile lumii înconjurătoare. De fapt, am prins vre-o sută de răspunsuri, dar voi sonoriza măcar primele zece.

Va avea loc, deja are loc transferarea intelectului, la nivel naţional, comparabilă doar cu transferarea rîurilor siberiene, care aşa şi nu a avut loc. Dobitoacele caută, omul cugetă. Dar aşa cum dobitoacele caută alandala, şi omul (cu excepţia geniilor) cugetă sporadic şi sholastic. Numai o victorie asurzitoare ori o nenorocire mare canalizează şi cugetul fiecărei personalităţi, şi raţiunea colectivă a naţiunii în aceeaşi direcţie. Azi Rusia pentru prima oară a concentrat masa critică a raţiunii asupra apărării, menţinerii şi fortificării sănătăţii. Neapărat, va urma un val de descoperiri, găselniţe, inovaţii de metode, mijloace şi biotehnologii în sfera ocrotirii sănătăţii. Inevitabil, vor avansa domenii ca sporirea longevităţii active, tratarea bolilor netratabile anterior, închipuirile despre posibilităţile omului... Mai pe scurt, principala rezervă a Rusiei va deveni sănătatea.

De obicei, ideea este urmată de transferarea banilor. Azi Bill Gaites îşi transferă activele în sfera sănătăţii, nu pentru că este milostiv. El pur şi simplu ştie unde anume vor exista viitoarele profituri. Sper că guvernul rus este mai milostiv ca Bill. Dar şi el a avut nevoie de un „şut fermecat” pentru a înţelege că rubla investită în sănătate este mai rentabilă ca cea investită în banking.

Vafiresetatmodul de viaţă al Rusiei. Vor dispare multelucrurifără rost, căci virusul deja ne învaţă să deosebim lucrurile principale şi importante de cele secundare şi pustii, să vedem adevăratele priorităţi şi valori ale vieţii.

Are loc un fel de roentgen al puterii: devine evidentă stabilitatea anumitor genuri şi tipuri de sisteme subordonate puterii, şi a persoanelor care le deservesc . Fără îndoială, după depăşirea situaţiei structura puterii va fi corectată semnificativ, iar un şir de demnitari „se vor evapora”. Dar nu asta este principalul. Principalul e că roentgenul a demonstrat că tipul eroic al autorităţilor este mult mai viabil ca cel mercantil.

Are loc o testare a relaţiilor reciproce dintre putere şi societate. De facto, puterea a susţinut testul coronavirusului: a evacuat, a organizat, a mobilizat, a construit…La nivelul statului perturbări nu vor fi. Un alt test – cel al calităţii partenerilor geopolitici, al aliaţilor şi neprietenilor. Calitatea principalului partener, RPC, s-a dovedit a fi perfecta. Alţii – “nici prieten, nici duşman, aşa” nu-i voi numi, este clar şi aşa. Iar neprietenii s-au dovedit a fi aşa de slabi, că e şi ofensator. Este clar că după virus locul lor va fi la… în continuare conform textului din cunoscutul film .

La voi toate-s aranjate în ordine...

După geopolitică, se va schimba şi geoeconomia. Va spori brusc importanţa tranzitării energiei prin conducte. Un singur marinar bolnav de pe o navă care transportă gaz lichefiat ori petrol poate dezechilibra o ţară întreagă. În această realitate, Rusia va fi în afara oricărei concurenţe.

Un comportament neaşteptat au avut confesiile de bază. În ţările catolice a fost mult mai puţin ajutor reciproc, toleranţă şi organizare, ca în cele musulmane, despre cele ortodoxe vom mai vorbi. Ce ziceţi, fraţi-creştini, urmează modificări spirituale?

Reevaluarea rolului mass-media şi a reţelelor de comunicare: în „lumea rusă” acestea vor deveni mult mai ruseşti. Iar din mediul medicinei vor fi lansaţi noi lideri, tot aşa cum anterior ei erau lansaţi din mediul militarilor de profesie. Oamenii capabili să rişte de dragul altora mai puţin se supun ispitelor de dragul propriilor persoane.

Bine, să zicem... Da Ucraina va supravieţui acestei furtuni? Ea are o economie destul de slabă, oare actorii mai puternici vor găsi necesar să o susţină în aceste timpuri dificile?

Un vecin mai... exotic al meu mă convingea că a inventat „pastile anti-tanc”. Chipurile, ai luat una în gură, şi nu mai există tancurile. Cum se vede, autorităţile ţării au inventat o mulţime de pastile anticriză, antivirus, anticorupţie, antinaţiste etc. Pentru ele nu există aceste pericole, ele nu le văd. Este reacţia de bază a establishmentului ucrainean la orice provocare... După care, fără un preludiu, urmează faza alarmistă: „Totul e pierdut!”. Este vorba despre hiperbolizarea şi chiar absurdizarea maximă a reacţiei în faţa pericolului. De exemplu, la început nu observau epidemia. Apoi brusc au înşurubat toate piuliţele. Au oprit metroul, alimentaţia publică, comerţul, educaţia, au legiferat amenzile de sute de mii şi termenele enorme de puşcărie pentru încălcarea regimului. Vă închipuiţi: dacă un marginal tăvăleşte pe jos un reprezentant al puterii pentru apeluri la pace, adică transformă un nobil într-un preş, lucru nepermis nici măcar ţarilor, marginalul este dojenit oral. Dar dacă tu ai tuşit spre vecin – detenţie!..

Pe scurt, cu asemenea reacţii, vorba lui Vasserman, nu se trăieşte mult. Dar poate fi şi a treia fază de reacţie – conformitatea unilaterală sau jugănită. Spre exemplu, dacă o publicaţie ucraineană se adresează chinezilor după ajutor. Chipurile, Occidentul oricum nu ne va ajuta, să cerem ajutor Rusiei e înjositor. China este ceea ce trebuie. Desigur, tovarăşii din Estul Roşu ne vor susţine, în pofida decomunizării şalvarilor. Nu asta e problema. Problema e că nu e frumos ce s-a făcut cu interesul chinezilor pentru «Мотор-сич», şi cu dorinţa «Хуавей» să-şi extindă prezenţa în Ucraina , şi cu participarea Chinei la Portul Odessa. Iar chinezii au memorie bună.Vai, că multe se vor schimba în geopolitică! Însă în aceste schimbări se întrevede nu sprijinirea ţării, da neputinţa ei.

Da poate naţionalismul arhaic are mai multe şanse să reziste, comparativ cu construcţiile statale moderne, acordate cu discreţie?

Dacă apelăm la istorie, vedem că uneori naţionalismul a rezolvat problemele tactice ale ţării, însă niciodată nu a rezolvat o problemă strategică. Naţionalismul nu este inteligent, iar prostia nu este strategică. Numai în proverb se rupe acolo unde e mai subţire. În construcţia statală primele se prăbuşesc construcţiile rigide.

Milioane de ucraineni muncesc, an de an se odihnesc sau vizitează cu diverse scopuri Federaţia Rusă. Stoparea acestui flux pune cumva în pericol stabilitatea economică, să zicem, în Crimeea? Şi vor dori oare ruşii să se odihnească anul acesta în locurile foarte aglomarate, inclusiv cele de pe litoralul din Crimeea?

În plan psihologic, coronavirusul este un placebo negativ. El poate îngrozi doar un stat slab, învrăjbi doar o societate civilă amorfă. Rusia nu este ameninţată de acest pericol. Aici statul nu cade în dezmăţul absurdului, iar societatea – în cel al urii. De aceea îi va primi, îngriji şi dacă trebuie – lecui pe solii ucraineni. Iar Crimeea este canatoriul sacru, un sol pătruns de experienţa seculară a însănătoşirii omului, o şcoală a bărbăţiei la urma urmei. Ea revine la această misiune naturală şi istorică a sa. Aşa că, unde vor merge după sănătate, dacă nu în Crimeea? Apropo, biletele 

Cît va dura turbulenţa – luni, ani, sau naşterea lumii noi va fi însoţită de zguduiri tectonice permanente?

Durara oricărei perturbări sociale este invers proporţională intensităţii acesteia. Probabil, intensitatea arde esenţa perturbării. Această intensitate va dura două-trei luni.

Un om obişnuit, cum să-şi păstreze în acest răstimp liniştea sufletească, să nu se panicheze, să se poziţioneze corect în noile condiţii?

Am promis să revin la tradiţiile ortodoxe. În cadrul lor nu există noţiunea de „panică”. Orice nenorocire este văzută nu ca pedeapsă sau înjosire, ci ca metodă, fie şi aspră, de a înţelege tainele ascunse ale propriilor posibilităţi şi capacităţi. Şi ca motiv de a te elibera de povara închipuirilor false şi a ambiţiilor fără rost. Noi nu ne pierdem pe noi înşine. Noi revenim la noi înşine.