Descriere generală a spaţiilor şi clădirilor din punctul de vedre al siguranţei chimice

Poluarea aerului din interior şi suprafeţele orizontale este tipică pentru toate clădirile. Poluarea este mult mai pronunţată în spaţiile industriale, în care se efectuează prelucrarea materiei prime minerale, însă deşi la o scară mai mică, este caracteristică şi pentru spaţiile rezidenţiale şi birouri. Ideea privind pericolele chimice esenţiale ale unei încăperi, este prezentată pe Figura 1.

Spre deosebire de procesul de producţie, proprietarul locuinţei sau chiriaşul, este mai liber în modificarea ei şi conştient sau inconştient, afectează calitatea aerului şi nivelul de siguranţă chimică, în general. Din acest motiv, examinînd problemele de calitate a mediului uman, asociat de spaţiul locativ şi de birouri, ar trebui să fie luate în considerare înseşi caracteristicile clădirii şi numărul persoanelor ce locuiesc şi muncesc. Omul se află sub influenţa factorilor legaţi de locuinţă, în perioade de viaţă, radical diferite după factorii externi adverşi şi gravitatea consecinţelor (copilărie, adolescenţă, maturitate, bătrîneţe). Tot aşa diferă în grupe de vîrstă diferite, durata medie de aflare a omului în încăpere şi la aer liber. Prin urmare, examinînd numărul locatarilor sau angajaţilor se ia în considerare anumite grupuri de persoane, anumite grupuri de risc.

Toate clădirile trebuie să fie împărţite în două grupe. Primul grup formează casele destinate pentru cazarea unui număr mic de persoane, de exemplu, legate prin rudenie. Sunt case din suburbii, sate, precum şi vile. Pentru ele este tipic regimul de construcţie rar (un teren sau un teritoriu adiacent mare), intrări de comunicare şi sisteme de servicii (apeduct, gaze, cabluri de telefonie şi electrice) proprii. De obicei, casele de acest grup au puţine nivele (în SUA şi Europa, sunt cele mai tipice casele cu un etaj).

Al doilea grup este format din clădiri înalte cu apartamente sau birouri. Pentru ele, este caracteristică prezenţa sistemelor de servicii centralizate (canalizare, alimentaţie cu electricitate şi cu gaze naturale, mai rar - un sistem centralizat de ventilaţie forţată şi de controlul climei), care poate fi completate de sistemele individuale de servicii tehnice, cum ar fi aerul condiţionat, sistemul de alarmă, etc.

Clădirile pentru o familie sunt caracteristice pentru suburbiile din mediul rural şi urban. Ele fac parte din peisajul a mai multe ţări dezvoltate. De exemplu, în Statele Unite, în astfel de case trăiesc aproximativ 70% din toate familiile. În total, la sfârşitul anilor ”90 ai secolului XX, în Statele Unite au fost aproximativ 100 de milioane de case rezidenţiale şi comerciale cu puţine nivele. Datorită climatului cald, costul de construcţii al unor astfel de clădiri este foarte scăzut. Perioada standard de construcţie a casei de-a gata pentru o familie în Statele Unite, constituie doar două săptămîni. Într-o versiune simplă astfel de case pot fi convertite din remorcile auto, trailere sau montate din construcţii uşoare prefabricate din panouri în stilul vilelor. După ridicarea cadrului, sunt îmbrăcate cu cărămidă decorativă uşoară. Clădirile nu au de obicei, un subsol adînc şi sunt rezemate pe pile. O parte din aceste clădiri sunt mobile, ele se bazează pe un singur cadru şi pot fi transportate la locul de instalare cu remorci auto mari. Caracteristicile de proiectare ale caselor de familie americane de masă, au determinat utilizarea materialelor care conţin componente organice.

Vilele scumpe realizate din materiale de construcţie tradiţionale şi după tehnologii de construcţie tradiţionale, sunt mai frecvente în vechea Europă. Ele sunt făcute din piatră, blocuri de beton spongios uşoare, cărămizi şi grinzi de lemn. În consecinţă, pereţii mai grei şi etajele ale astfel de clădiri, se bazează pe fundaţii complete şi au un subsol mare şi bine echipat, precum şi facilităţi subterane - garaje pentru vehicule private, cazane, spălătorie, depozite şi alte acareturi auxiliare. Creşte rolul de ventilaţie pentru a asigura calitatea aerului din zonele rezidenţiale şi aer curat din instalaţiile de tehnologie, în special cele în care funcţionează instalaţiile de incinerare (generatoare termice, sobe, şeminee). De asemenea, pentru aceste clădiri sunt caracteristice o proporţie semnificativ mai mică de materiale de construcţie, realizate din plastic sau din cantităţi semnificative de materiale organice. Cu toate acestea, trebuie să ţinem minte că materialele de finisaj moderne, inclusiv compuşii de beton şi ipsos, sunt de neconceput fără utilizarea unor materiale polimerice organice, care îmbunătăţesc performanţa lor.

Vorbind despre clasificarea clădirilor din punct de vedere al securităţii chimice a acestora, trebuie să menţionăm divizarea caselor în funcţie de proiect şi materialele utilizate. În mod tradiţional pentru decorarea încăperilor se foloseşte tencuiala sau panourile de ipsos, situate deasupra pereţilor din lemn şi de cărămidă. Materialele înseşi nu aduc probleme legate de securitatea locuinţei. Cu toate acestea, natura materialului de finisare trebuie să fie luată în seamă, la examinarea altor factori de siguranţă. De exemplu, gipsul carton, deseori este un substrat pentru ciuperca de mucegai Stachybotrys chartarum, care creşte pe suprafaţă. Toxinele ciupercii pot fi periculoase pentru om. Acoperirile de lac ale pereţilor interiori sunt o sursă a emisiilor de compuşi organici volatili, vopselele vechi conţin în componenţă plumb, cadmiu şi alte elemente toxice.

O parte de decorare a acareturilor, pereţilor exteriori, pardoselii, mansardei, vizează îmbunătăţirea eficienţei energetice. Această utilizare a izolaţiei suplimentare pe baza spumei din poliuretan şi polistiren, vatei minerale, cheramzit şi alte materiale uşoare, o etanşare mai bună a hornurilor şi canalelor de aerisire. Ar trebui să ţinem minte că toate aceste materiale sunt destinate pentru a fi folosite numai în condiţii uscate, la fluctuaţii uşoare de temperatură. Umiditatea periodică, inundaţiile, îngheţurile sau supraîncălzirea duc la o distrugere mecanică rapidă, aşa-numitul praf. Creşte emisia componentelor volatile, iritante şi toxice, în special în cazul de materiale plastice. Cel mai neplăcut lucru: în condiţiile calde şi umede se creează condiţiile pentru dezvoltarea ciupercilor şi agenţilor patogeni. Acest lucru provoacă o frecvenţă crescută a bolilor alergice, dezvoltarea maladiilor cronice respiratorii. Contaminarea microbiologică poate duce la apariţia focarelor de anumite maladii, cum ar fi legionella pneumophilă sau infecţii respiratorii. Apariţia mucegaiului reduce aspectul estetic al încăperii, importanţa recreaţională.

Instalaţiile de încălzire sau generatoarele de căldură sunt o componentă standard, de echipare a clădirilor rezidenţiale din Europa şi America, unde practic nu sunt sisteme de încălzire centralizate. În multe ţări în curs de dezvoltare, procesele de ardere a combustibililor fosili, sunt utilizate inclusiv pentru gătit. În clădirile vechi şi unele vile moderne, funcţionează şemineele şi sobele de teracotă, care joaca acum o funcţie mai mult estetică. Toate aceste dispozitive sunt o sursă de intrare în aerul interior a unei cantităţi mari de compuşi din dioxid de carbon şi monoxid de carbon, produsele toxice de piroliză şi de ardere incompletă a combustibililor fosili. Natura şi gradul de influenţă sunt în mare măsură determinate de proiectul specific al cazanelor şi cuptoarelor, precum şi planificarea spaţiului, în care acestea sunt instalate şi exploatate. O mare importanţă o au parametrii care determină eficienţa de ardere (temperatura, abundenţa relativă de oxigen, metoda de furnizare a combustibililor), cuplarea sursei de ardere cu sistemele de ventilaţie, precum şi buna funcţionare a echipamentelor şi instalaţiilor.

Sursa: zelife.ru